Câteva cuvinte despre tine…

Astăzi am trecut prin acel moment destul de bizar, în care trebuie să spui o frază sau câteva cuvinte despre tine. Mi se pare cel mai greu lucru cu putinţă. Am fost la un curs în limba engleză „Concepts and Meanings in Communication”, care trata tematica conceptului, lumea şi percepţia lumii a omului şi multe altele, mai mult un curs de filosofie în engleză. Foarte interesant, însă la începutul cursului am fost puşi să ne prezentăm şi să spunem câteva cuvinte despre noi şi despre curs.

Toţi cei prezenţi ne-am spus numele, anul în care suntem studenţi la facultate (cursul este în cadrul facultăţii de Comunicare şi Relatii Publice-SNSPA)şi de ce am ales cursul. Aşteptând să îmi vină rândul, mi se părea din ce în ce mai greu, pentru că nu ştiam ce exact să spun, nu ma puteam caracteriza printr-o frază, mi se părea irelevant. Evident, am spus şi eu aceleaşi lucuri.

Pot,oare, nişte cuvinte să exprime întreaga fiinţă a ta? Printr-o prezentare de acest gen reuşesc oamenii să cunoască o mică particiă din tine? Eu sunt convinsă că nu. În exemplul dat mai sus, nu am aflat sigur decât anul şi numele fiecărui, şi nici asta nu s-a reţinut complet. Acele cuvinte şi acea frază tipică nu au adus nimic nou. Era clar de ce eram toţi acolo, pentru că aveam o mică pasiune pentru filosofie, sau pentru că vroiam să ne îmbunătăţim engleza sau pur şi simplu pentru că suna bine.

Am mai fost şi în alte situaţii în care a trebuit să mă descriu în câteva cuvinte şi mi s-au părut cele mai grele situaţii. Conta dacă spuneam că sunt sociabilă, prietenoasă sau a dracului? Se putea verfica asta? Nu, erau doar nişte cuvinte spuse pentu a creea o imagine celor prezenţi, însă ea putea fi una complet falsă.

Ideea e că, mi se par inutile aceste introduceri, sunt de acord cu numele şi alte date din acestea, dar când se ajunge la caracterizarea personală a firii şi personalităţii tale, cred că fie se spun pe parcurs, fie sunt lăsate să fie descoperite de ceilalţi.

Cuvinte aleatorii puse în frază mă definesc pe mine ca om? Nu, într-adevăr oferă informaţii despre omul Eu, dar în nici un caz nu poţi rezuma un om la o frază. Evident, acum am extrapolat. În acest exemplu ni se spune de la început să zicem câteva cuvinte, pentru a-şi face cei din jur o idee.

Mai vine şi celălalt joc: descrie-te în trei cuvinte…O,păi să fie : unu, doi, trei. Şi ele sunt cuvinte:) Nu poţi rezuma viaţa şi omul la trei cuvinte, care sunt irelevante şi pot induce în eroare.

Nu sunt total împotriva acestui „ritual”, dar mi se pare irelevant şi uşor mâncător de timp, inutil. Gândiţi-vă….spuneţi câteva cuvinte despre voi…Eu aş spune simplu: câteva…

Româna, bat-o vina!

Mă uit în jur, uneori rămân uimită de ceea ce văd. Văd oameni care au ajuns la o vârstă la care se spune că devin adulţi, dar ei nu ştiu nici măcar să scrie şi să vorbească în mod corect limba română. Cum poţi pretinde că eşti un om cultivat, cu cultură generală şi să mai ai şi pretenţii, când nici nu ştii când să foloseşti  cratima?

A greşi este omeneşte, dar a fi ignorant este de neiertat. Tot în jur, văd oameni care se jignesc destul de des şi destul de urât, aud pe stradp frânturi de discuţii cu nişte termeni destul de triviali. Respectul face parte şi el din elementele ce alcătuiesc caracterul omului.  Atunci când nu mai avem argumente viabile, începem să aruncăm cu jigniri sau mai rău, să înjurăm.

Mai există şi o altă categorie, cea care foloseşte uzual tot felul de cuvinte alambicate, considerând că asta arată şi nivelul intelectual ridicat pe care aceştia îl deţin. Numai că acele cuvinte au un rost şi sens, iar amalgamul de cuvinte nepotrivite contextului , cu tot felul de alte expresii, dă naştere la un proces de comunicare cu „handicap”.

Nu trebuie să folosim cuvinte pompoase pentru a arăta ce deştepţi suntem noi, ci trebuie utilizate corect, în aşa fel încât mesajul nostru să fie unul uşor de înţeles şi,poate că folosind cuvinte mai „sărace”, ne facem mai bine înţeleşi.

Cuvinetele fac parte din viaţa noastră, ele numesc tot ceea ce ne înconjoară, definesc sentimente. Rolul lor este unul foarte important şi de aceea trebuie acordată atenţia necesară. Ele denumesc imaginile pe care realitatea le înfăţişează, tot ce face parte din mediul social şi din spaţiul în care trăim.

Conform proverbului „vorba dulce, mult aduce”, atunci când ne exprimăm, trebuie avut în vedere tonul pe care vorbim, si, mai ales să gândim ceea ce spunem, tocmai pentru a evita posibile neînţelegeri ce ar putea surveni în urma unei comunicări „defecte”.

La inceput a fost Cuvântul, aşa cum se spune de la Facerea Lumii, el este de când omul, va trăi atât cât şi noi vom trăi, de aceea trebuie să-i învăţăm şi aflăm toate valorile şi puterile.