Unde fotbal nu e, violenţa e!

Astăzi s-a mai scris o pagină în istoria fotbalului românesc. Pentru prima oară în 17 ani, titlul campionatului a fost câştigat de o echipă din provincie, CFR Cluj. Aceasta a reuşit să sufle titlurilor marilor pretendenţi ai Capitalei: Steaua, Dinamo şi Rapid. A fost un final de campionat ce ne-a ţinut pe toţi cu sufletele la gură, până în ultima clipă, cu răsturnări de situaţie şi surprize.

Recunosc că nu sunt cea mai mare fană a CFR-ului, iar azi, pentru 60 de minute am fost în culmea fericirii,căci atât a fost azi Steaua şefa podiumului (este clar că ţin cu Steaua). Însă un penalty acordat corect celor de la CFR Cluj, a schimbat cu totul faţa campionatului, aducând într-un fel şi ceva nou. Ne cam plictisisem să avem aceleaşi trei eterne candidate la titlu. Meciul Steaua-Gloria Buzău a fost unul frumuşel, cu multe goluri din partea Stelei, aşa cum era de aşteptat. Nea Gigi nu a cumpărat oamenii, a fost un meci echilibrat, în care Steaua a avut nişte mici momente de ezitare, însă scorul final de 5-0 arată clar că Steaua a fost stăpână pe joc. Deşi a fost un meci bun şi au fost multe goluri, cei de la Steaua nu aveau puterea să se bucure, ştiau că totul este pierdut, acum jucau pentru onoare. Toţi erau cu gândul la meciul de la Cluj. Şi pentru prima dată, spectatorii au venit pentru a privi alt meci decât cel disputat pe teren, deoarece pe stadion a fost amplasat un ecran enrom pe care s-a putut viziona în întregime meciul Univ.Cluj- CFR Cluj.

Al treilea meci important şi palpitant a fost cel disputat la Vaslui, Fc Vaslui-Rapid, terminat cu scorul 2-4. Un meci cu multe goluri, un meci frumuşel până în ultimul sfert de oră, în care nervii au cedat, iar portarul Hăisan de la vasluieni s-a luat la ceartă într-un mod mai puţin ortodox cu cei de la Rapid. Rezultatul? Doi jucători de la Rapid eliminaţi iar de la Vaslui portarul Hăisan, care şi-a lăsat un coechipier să preia rolul lui în poartă. Rapid a câştigat şi aşa a ocupat ultimul loc pe podium, a patra clasată fiind DInamo.

Bun, acum că am făcut un scurt rezumat al celor mai importante 3 meciuri( excluzând meciurile pentru evitarea retrogradării), să revenim la lucruri mai puţin plăcute. Fotbalul are de departe cei mai multi fani,lăsând alte sporturi mult în urmă. Are tot ce poate un suflet cu drag de adrenalină cere. Acum plângi,acum râzi. Acum te bucuri, acum verşi lacrimi de tristeţe. Însă lucrurile nu mai sunt atât de simple şi uşoare.

Fenomenul „hooligans” se pare că prinde bine în România. Englezii au învăţat din greşeli,şi după ce nu au mai avut voie să pariticipe la competiţii internaţionale de fotbal,parcă s-au mai abţinut de la bătăi şi au devenit mai moderaţi. Noi, românii, cred că nu ne dăm seama că o decizie asemănătoare cu cea a englezilor, ar însemna moarte curată pentru fotbalul nostru; şi aşa nu participăm prea des la evenimente de acest gen. Noi mai mult ne batem decât jucăm fotbal, acum orice meci a devenit un prilej pentru o reglare de conturi, un prilej de a desfigura,ciomăgi şi agresa fizic şi verbal oameni. Am impresia că cei care participă la aceste fapte, sunt oameni cu handicap mintal, descreieraţi( cum i-a numit Tolontan),fiare care au fost crescute în pădure. Pentru că pentru o fiinţă din secolul XXI este greu de crezut că te mai poţi comporta în acest hal.

Imagini şocante au circulat azi pe mai toate posturile de televiziune,imagini cu atacuri violente din oraşul Cluj, acolo unde s-a disputat meciul Universitatea Cluj-Cfr Cluj. Un cameraman al jandarmilor a fost bătut şi pus la pământ de către nişte „hooligans”, iar pe urmă, doi indivizi, i-au aplicat, pe rând, câte un picior în cap şi faţă. Probabil aceia nu au învăţat că aşa se loveşte numai o minge, şi asta pe teren, nu un cap de om. Când vezi imagini ca acestea, mai ai ceva de spus? Aceştia au transformat un oraş liniştit şi un centru cultural într-o arenă pentru tauri încălziţi, au aruncat în mocirlă. Au uitat ce e fotbalul, acesta nu mai există, ci există numai orgolii şi prilej de o cafteală bună. Şi mai frapant era îndemnul suporterilor celor de la Universitatea Cluj, ceva de genul: „Clujule, bate CFR-ul. Dacă nu, îţi rupem noi picioarele”. Interesant mod de a-ţi susţine echipa favorită, nu? Pasiunea pentru fotbal s-a transformat în ură pentru echipa adversă. Conform unui sondaj la care au participat suporteri dinamovişti, aceştia au răspuns, majoritatea: „Nu iubim Dinamo atât de mult, cât urâm Steaua”. No comment! Ăsta este spiritul în care copiii percep ideea de fotbal, asta este ce a mai rămas din cel mai iubit sport din lume.

(Aici este un link în care puteţi vedea imagini cu violenţele de la Cluj şi cameramanul agresat)

http://www.antena1.ro/index.php?page=news&subcat=1&id=20470&currentPage=1

Atunci când fotbalul nu mai există, violenţa îi ia locul, pe stadioane, pe teren, pe străzi, în baruri, uneori şi în case. Atât timp cât există în mentalul colectiv,locaţia este mai puţin importantă. Iar copiii asta văd, ei nu mai văd magia fotbalului, ei văd mizeria, ei văd violenţa. Nu mai este de mult un sport fotbalul, ci o afacere extrem de profitabilă, comercială. Cei mai mulţi nu se mai visează mari jucători făcând minuni cu mingea,ci semnând contracte de milioane cu Coca-Cola,Pepsi sau Nike, strălucind pe ecranele din toată lumea. Vremea lui Pele, Platini, Maradona,Dobrin a apus de mult. Acum Mutu, Beckam şi Cristiano Ronaldo sunt „cool” şi „trendy”. De ce? Pentru că au milioane de dolari(muuulte!), pentru că au femei frumoase în jur(şi astea muuulte) şi pentru că au tatuaje, cercei, inele, Porsche şi Lamborghini Gallardo. E drept, muncesc, sunt talentaţi dar sunt eclipsaţi de micile vicii: bani,femei, droguri. Nu spun că pe vremuri nu erau şi astea, însă atunci publicul vedea mai mult fotbal, iar copiii chiar aveau un idol pentru fotbalul pe care il jucau.

Vremurile acelea au apus de mult, acum violenţa este cea care face legea şi ordinea, nu mai poţi merge liniştit la un meci, de teamă să nu vii acasă bătut măr de un idiot de pe stadion, care şi-a scos el la înaintare instinctele de primată. Nu mai există suporteri, aceşti oameni nu se pot numi suporteri, măcar echipa lor să o respecte, dar ei fac rău şi propriei echipe.

Ar fi multe de spuse despre acest subiect, iar violenţa nu cred că se va opri prea curând. Sper să apuc pănă mor să mă pot duce pe stadion liniştită, la fel şi copilul meu. Până atunci, felicit CFR pentru titlu, deşi la prestaţia ştearsă pe care au arătat-o azi în partida cu ultima clasată, nu văd făcând mulţi purici prin Champions League, însă surprizele apar mereu. Iar Steaua…o iubesc în continuare, deşi m-a cam supărat:) şi acum, aştepătm EURO 2008..Să vină la noi EURO, noi aşteptăm cu sufletul la gură!

Ziua Bărbatului

Şi dacă Adam nu exista, şi dacă nu se putea lipsi de coasta aceea, oare ar mai fi existat femeia? Cu sigurantă, căci dacă nu exista merita inventată pentru a oferi farmec, completare şi valoare bărbatului. Ei hai, nu săriţi pe mine!:)

Astăzi cel mai disputat şi discutat subiect peste tot a fost Ziua Bărbatului, care se pare a fi data de azi, 5 mai. Încă nu a fost aprobată de Parlament ca zi oficială liberă, alături de Ziua Femeii, dar deja sărbătoarea a prins şi aprins sufletele bărbaţilor şi femeilor, deopotrivă. Din punct de vedere al celor care lucrează în domeniul publicităţii şi relaţiilor publice, această zi a prins bine la organizarea evenimentelor şi panourilor publicitare în cinstea acestei zi. Ce nu facem noi pentru bărbaţii noştri?:)

Eu una nu iau foarte în serios această sărbătoare, ambele zile mi se par simpatice, mi se par amuzante aceste sărbători ca Ziua Copilului, Ziua Femeii, Ziua Bărbatului. Şi până la urmă de ce să nu le facem şi lor pe plac, să îi lăsăm să se simtă importanţi încă o zi pe an?:) Aşa cum noi cerem atenţie şi suntem în centrul atenţiei pe 8 martie cred că şi ei ar putea avea parte de acelaşi tratament.

Nu sunt feministă, niciodată nu am să fiu, fie şi din simplul fapt că nu consider că putem fi egali, ci doar complementari. Avem nevoie unii de alţii, iar femeile se descurcă mai bine la anumite activităţi, în anumite domenii, pe anumite planuri, la fel cum şi bărbaţii sunt strălucitori pe domenii specifice lor. Atunci când am fost întrebată dacă sunt de acord cu Ziua Bărbatului am spus DA, fără să stau pe gânduri, şi nu pentru că sunt împotriva feministelor sau pentru că sunt sub infuenţa „malefică” a bărbaţilor, dar nu mi se pare o mare tragedie, aşa cum susţin unele. Este o simplă zi, o zi care acum este o ocazie, acest gen de sărbătoare sunt mai mult pentru propriul nostru amuzament, ele nu trebuie luate extrem de în serios, sau nu au intenţia de a da naştere disputelor.

Fericirea cea mai mare şi mai intensă este dată unei femei datorită unui bărbat, aşa este făcută ea să fie, nu spun că aşa este mai bine, dar noi ne dedicăm cu totul celui pe care îl iubim, uneori îi „facem şi altar” dacă e cazul, ne axăm numai pe el, dacă este cazul. Ei sunt mai cerebrali, mai echilibraţi. Femeilepot avea succes în carieră,pot avea bani, pot avea tot ce îşi doresc, însă dacă nu există un bărbat care să le facă să se simtă regine, ele nu vor vedea niciodată împărăţia pe care ele au reuşit să o clădească singure. Vor fi mereu triste. Dacă nu va fi un bărbat să ne spună cât de frumoase, deştepte, simpatice suntem, ne vom simţi singure, inutile şi nefericite. Nu sunt de acord, dar nu pot nega realitatea. Femeia are nevoie de bărbat pentru a se simţi împlinită cu adevărat. Oricât am nega, fugi şi ascunde acest fapt, el este real, chiar şi pentru cele mai rele femei. În braţele bărbatului iubit, chiar si Scorpia Mamă devine un fluture gingaş şi fragil, gata să se frângă în palmele iubitului ei Zeus.

Acest articol nu se vrea a fi un omagiu adus bărbaţilor, sau o jignire la adresa femeilor independente, însă aş vrea să reamintesc cât de mult iubim bărbaţii şi cât le căutăm şi dorim iubirea înapoi. Iubim bărbaţii, pentru că atunci când ne iubesc o fac în cel mai pur, naiv şi frumos mod, poate mai frumos şi sincer decât o facem noi.

Aşa că, lăsaţi-i să bea o bere în seara asta, lăsaţi-i să se simtă cei mai importanţi azi, iubiţi-i aşa cum sunt ei, pentru că şi ei ne iubesc pentru cum suntem noi. Împreună,femeia şi bărbatul fac perechea ideală, alcăuiesc Întregul Primordial perfect, unesc tot ceea ce Omul este.

Posibil ca acest articol să nu placă multora, însă eu încerc să văd partea frumoasă şi pozitivă din orice. Nu degeaba alergăm atâta după un suflet pereche, şi femeile,şi bărbaţii. Avem nevoie unii de alţii. Iar voi, dragi bărbaţi învataţi că nu puteţi trăi cu noi, dar fără noi ce săracă şi mută ar fi viaţa!:)