Orice minune ţine 3 meciuri

M-am ferit să scriu şi după meciul cu Italia, şi înaintea meciului cu Olanda. Aseară, mi-am dat seama că bine am făcut. Aseară visul României la EURO 2008 a luat sfârşit. Alături de tricolori, au murit şi visele unei ţări întregi, a mii de suporteri prezenţi la meciuri, care au crezut până în ultima clipă în echipa lor.

Am asistat la diferite discuţii zilele acestea, pe tema România la Euro, Mutu, Olanda etc. Nu sunt puţini cei care îl acuză pe Mutu pentru ratarea penalty-ului din meciul cu Italia. Atunci ne-am fi putut califica…Da, am fi putut, şi am fi putut mult mai mult, dacă…..nu am fi visat atât de mult! România nu a mers mai departe pentru că a visat mai mult decât a jucat. Fotbalul se joacă, nu se visează. Nu poţi spera că o să facă egal Franţa cu Italia sau că în ultimele 5 minute ale partidei, vei înscrie 2 goluri!! Turcia a arătat că este o luptătoare şi că şi echipele mai mici au puterea de a pune la pământ adversari foarte puternici. Turcia ne-a dat o lecţie, indiferent de ce rezulatate va mai avea în această ediţie a Campionatului European.

Nu îl condamn pe Mutu, deşi regret că nu s-a concentrat mai mult. Fotbalul e un sport de echipă, ai încă 10 colegi, şi nu te poţi baza numai pe un om. Dacă nu era acel penalty, nu mai sărea nimeni în capul lui. Toată lumea vorbea de acel gol minunat pe care l-a înscris şi care a fost, de altfel, singurul marcat de echipa noastră. Toata prestaţia echipei a fost slabă, fără vlagă sau imaginaţie, cu caracter defensiv ( am jucat cu un singur atacant!!!). Piţurcă, deşi a fost atacant, antrenează echipa ca şi cum ar fi fost portar. E rezervat, fricos, nu ar ieşi din schema lui nici mort. Când nu mai ai nimic de pierdut, schimbi, modifici, rişti. E clar că formula nu merge, mai schimbi. NU, Piţi îi lăsa pe toţi obosiţii să mimeze alergatul pe teren. Singurul om care nu a greşit şi merită tot respectul, este Lobonţ. A dovedit că este la fel de bun ca Bufon şi ceilalţi mari portari ai campionatului. A scos echipa din nişte momente extrem de dificile, a fost atent şi acolo unde trebuia. Tot respectul! Chivu, Tamaş, Contra, Bănel, Goian, Raţ au jucat bine în mare parte, Daniel Niculae a scăzut mult în ochii mei, aproape că nu se vedea pe teren, nu a contat deloc în joc. Marius Niculae e ditamai omul, se chinuie el acolo să facă ceva, dar nu prea îi iese. Iar Mutu, la auzul veştii că are de dat aproapre toată averea lui către Chelsea, i-a intrat un morcov şi nu şi-a mai revenit. Săracul s-a chinuit, a încercat, dar oboseala şi presiunea şi-au spus cuvântul. Îmi pare rău pentru Marica şi Rădoi.

Gustul amar de la acel penalty a continuat şi aşa când ne-am văzut incapabili să batem rezervele Olandei. Olandezii au intrat cu rezervele, doar 3 fiind titulari şi în restul meciurilor, Van der Saart a stat pe bancă, odihnidu-se. Am avut toate şansele, dar nu am ştiut să profităm. Iar am visat, am visat în acea teorie cum că Olanda ar prefera să ne ia cu ea mai departe, lăsând Italia şi Franţa acasă. Chiar credeţi că îi păsa Olandei de noi sau altcineva? Aici nu e acţiune de caritate, aici e fotbal! Joci tot ce poţi până în ultima clipă. Van Persie a jucat cu sete şi dorinţă de a marca, la fel şi Robben. Ne-am apărat mai mult decât am atacat şi asta s-a văzut.

Ce a rămas după EURO 2008? Un sentiment de regret că am fi putut fi calificaţi, şansa era a noastră, dar conform tradiţiei ne-am înecat la mal. Generaţia actuală a picat cel mai greu examen, cel mai important. Da, e drept avem două meciuri egal cu campioana mondială şi vicecampioana mondială. Şi la ce ne ajută? Piţurcă a ajuns la maximul resurselor, nu mai are ce inova, adăuga, modifica. Poate doar o demisie…. Suporterii sunt partea plină a paharului. Au crezut în tricolori, au fost cei mai frumoşi, se auzeau de peste tot.

România a visat, şi de asta a pierdut. A visat prea mult, ne-a fost teamă de noi, ne-am speriat singuri când am văzut că avem şanse de a scăpa din „grupa morţii” vii. Acum, să îi lăsăm pe cei mari să îşi facă jocurile, noi ne întoarcem la bambiliciul nostru,la valizele noastre, la oile şi ciobanii noştri. Să îi lăsăm pe cei mari şi capabili să câştige.

Adio EURO 2008, un vis frumos ce aseară s-a încheiat. Totuşi, mulţumim echipei pentru că ne-a dus la EURO, că am trăit din nou acele emoţii, că a plecat de pe locul 26 la acest EURO, şi acum este pe locul 12 în clasamentul echipelor de la EURO. Mulţumim pentru momentele frumoase oferite, pentru emoţii, pentru faptul că am crezut că avem şanse, că putem fi printre cei mai buni. Poate că am fi putut mai mult, dar cu siguranţă nu toţi am crezut că vom putea nici măcar cât am făcut.

Generaţia lui Mutu şi Chivu ne-a adus iar acel sentiment extraordinar pe care îl au toate echipele participante. Inimile noastre au bătut în ritmul paşilor făcuţi de ei pe teren. Succes la Mondiale!

Anunțuri

Fascinantul EURO 2008

INTRO

Alerg, visez, sunt în centrul atenţiei, lumea atât de mare devine atât de mică în faţa balonului de fotbal. Transpir, continui să merg, depăşesc, prind viteză, simt bătaia inimii în piept, privesc disperarea în ochii adversarului. Îmi pune piedică, mă faultează, mă ridic de pe teren, continui să cred în echipa mea şi în visul nostru, fug, mingea e la picioarele mele, sunt la doar câţiva metri de poartă. Ultimele clipe, ultimele şanse….sunt doar eu şi portarul. Se aruncă, apără, fug, cad din picioare, lovesc mingea…..loveşte bara, ajunge pe linia porţii….cade în poartă. Timpul se opreşte în loc, mingea în poartă. Întorc privirea, întregul stadion de 40.000 de suporteri explodează de fericire, la fel şi inima mea. Timpul preia coordonatele normale. Urlu de bucurie, colegii sar pe mine, totul este o stare de mare fericire. Sunt cele mai preţioase secunde şi merită să profit de ele…

Deseori, sunt întrebată de ce iubesc fotbalul, de ce am pasiunea asta atât de ciudată pentru fotbal, fată fiind. Păi, când vezi meciuri ca cel dintre Olanda şi Italia de aseară, sau cel de azi dintre Spania şi Rusia, înţelegi de ce iubesc fotbalul. Poate că reflectă personalitatea mea cel mai bine: dinamism, viteză, bucurie, creativitate, fotbalul este sportul meu, este cel care îmi oferă cele mai frumoase sentimente, chiar dacă uneori sunt dezamăgită. Pentru mine, este cel mai palpitant, frumos, fascinant sport din lume. Îl iubesc şi îmi place să mă uit, să îl trăiesc.

Revenind la EURO…. Aseară am văzut primul meci din grupa C, România- Franţa, primul nostru meci la EURO. Scorul 0-0 este foarte mulţumitor pentru noi, chiar dacă jocul nu a strălucit, aplicând o tactică precaută, defensivă. Însă este normal, având în vedere că era primul meci şi jucam cu vicecampioana mondială. Oare?!… Dacă la adresa României putem aduce critici în legătură cu jocul, cred că mai interesant este de analizat jocul francezilor, care, sincer, a lăsat FOARTE MULT de dorit, având în vedere pretenţiile echipei şi renumele pe care îl are. Meciul în sine a fost ok, însă static, lipsit de imaginaţie, fără mişcare. Dacă la noi se ştia că vom ţine mingea la picior, de la francezi mă aşteptam să ne bage în viteză. Nu, şi ei făceau la fel, staţionau. Mă aşteptam la ceva mai mult din partea lor, din partea lui Mutu, care nu prea era în apele lui, mi-ar fi plăcut să joace puţin şi Marica, în rest un meci bun făcut de ai noştri. Să vedem ce facem cu celelalte două mari adversare. După 8 ani de zile, iată că Naţionala a reuşit să scoată oamenii în stradă, să strige de fericire şi să se bucure până dimineaţa. În cele din urmă, meciul cu Franţa a fost unul bun, cu un rezultat favorabil nouă, fiind primul şi singurul egal de până acum de la această ediţie a Campionatului European. Felicitări, băieţi şi mult succes în continuare!

Ce a fost mai interesant, a fost meciul al doilea din „grupa morţii”, Olanda-Italia, care aproape că a reuşit să aducă Italia în mormânt. A fost o partidă spectaculoasă, cu goluri multe, fotbal de înaltă calitate. În final, campioana mondială Italia, a fost umilită de Olanda, care a înscris 3 goluri în poarta lui Buffon. Scor: 3-0 pentru Olanda. Nu vă aşteptaţi, nu? Sincer, pentru cei care au jucat şi pariat, cred că le-a cam dat peste cap socotelile acest scor. Italia a avut o seară proastă, în care nu le-a ieşit nimic, Olanda o zi minunată, în care au jucat peste aştepările tuturor. O echipă care pare că a născut din propria cenuşă, care a reuşit să le închidă gurilor rele şi cârcotaşilor, Van Basten arătând că încă este un maestru, alături de Van Nistelrooy, care s-a împăcat cu antrenorul şi bine a făcut, pentru că a fost omul Olandei. Analizând meciurile, Portocala Mecanică pare inamicul no.1 pentru noi, Italia îşi linge rănile, ceea ce poate fi în detrimentul nostru pentru meciul de vineri, italienii venind cu sete de joc şi dorinţă de o victorie care să facă uitată umilirea, să aducă aminte de puterea pe care o are o campioană mondială. Ne aşteaptă două meciuri grele, poate chiar cu una dintre viitoarele campioane, pentru care nu putem da nici un pronostic, surpriza fiind elementul central al acestor două dispute. Sper doar ca România să nu mai fie atât de amorţită,şi să joace la nivelul adversarilor, care sunt de mare calibru, cu tehincă de joc foarte bună, viteză fenomenală şi creativitate din plin.

Meciurile de azi au fost aşa cum mă aşteptam. Spania a făcut spectacol, cu o Rusie destul de bună, dar care nu are geniul unei echipe atât de experimentată ca Spania. Scor: 4-1 pentru Spania, dintre care 3 goluri înscrise de omul meciului Davilla,făcând astfel un hat-trick, primul de la această competiţie. Puţine momente în care Rusia a fost un pericol pentru poarta lui Cassilas. Pentru mine Spania este una dintre cele mai frumoase echipe de la acest campionat, favorită la titlu. În celălalt meci, Grecia a dovedit că este campioană europeană en titre, dintr-o simplă greşeală. Un meci slab jucat de greci, cu un portar care se vede că a ajuns la apogeul carierei, un meci şters şi două goluri primite absurd. Suedia a avut asul specific, Ibrahimovici, care a avut un meci extraordinar, plus un gol marcat. În rest, au jucat bine, sigur, fără prea mare specatcol, au obţinut punctele pe care şi le doreau. Un meci bun pentru Suedia, un meci dezamăgitor pentru Grecia şi fanilor ei.

Au trecut abia 5 zile de fotbal european, mai avem atâtea, în fiecare zi două meciuri, în fiecare zi specatcol, adrenalină, viteză, joc, tactică, noroc, talent. Toate adunate într-un stadion plin de magie, un gazon care adună visele a milioane de fani, 11 magicieni de o parte şi alta şi o minge rotundă care adună visele, speranţele, lacrimile, fericirea, zâmebetele…

Primii paşi la EURO 2008

Azi este o zi importantă pentru toţi suporterii Naţionalei României şi pentru toţi pasionaţii de fotbal. Azi joacă primul meci România, la EURO, după o pauză de 8 ani. România face parte din grupa C, supranumită „grupa morţii” alături de Olanda, Franţa şi Italia. Când joci alături de campioana mondială actuală, finalista la Campionatul Mondial  şi una din echipele cele mai puternice din Europa, poţi numi grupa ca fiind „grupa morţii”.

Dar în loc să ne speriem, mai bine ne-am bucura de fiecare moment frumos pe care tricolorii ni-l vor oferi la acest EURO. Diseara, la ora 19:00, România-Franţa este primul meci din grupa C, urmat de Olanda-Italia, de la ora 21:45. Deja primele două zile de EURO s-au consumat, disputându-se partidele din grupele A şi B.

Am emoţii, am emoţii pentru România, pentru joc, pentru starea de spirit, pentru şansa noastră. Dar am încredere în tricolori, ştiu că echipa a ajuns la un grad de maturitate, că e omogenă şi că îşi dau seama de importanţa prezenţei noastre la EURO 2008. Nu mi-e frică de nici una din echipe, ci doar de noi, că ne vom speria. Sper să nu fie cazul. Când joci cu cei mai buni, trebuie să te ridici la nivelul lor, iar România sunt sigură că o va face.

Susţineţi România, fiţi suporteri adevăraţi, lăsaţi pesimismul la o parte şi încercaţi să credeţi în echipa noastră. Fotbalul naşte speranţa, iar azi vom şti durata de viaţă a speranţelor noastre. După 8 ani, România joacă şi asta e cel mai important, nu atât rezultatul, ci faptul că joacă, este acolo şi este printre cei mai buni. Nu vor fi meciuri uşoare, însă trebuie să avem încredere.

Spiritul euforic dinaintea meciului mă face să fiu aşa. Voi reveni cu un articol şi după meciurile din seara asta, unde vom vedea de ce sunt în stare adversarii noştri, de cine trebuie să ne temem mai mult sau mai puţin. Cred că puţină concentrare, seriozitate şi pasiune vor aduce rezultate bune, echipa este bună în formula actuală.

Visaţi suporteri, visaţi şi aveţi încredere în visul vostru, iar voi, ECHIPA, jucaţi cu dăruire. Cu pasiunea voastră şi puterea noastră de a visa, putem transforma visele în realitate. HAI ROMÂNIA! TE SUSŢINEM.

Publicitatea este o artă

Românii iubesc publicitatea, ei o adoră şi o „mănâncă pe pâine”. Chiar dacă spun ei că schimbă postul când începe pauza publicitară, ei iubesc reclamele. Uitaţi-vă numai câte spoturi există şi cât profit produce advertisingul, ori dacă nu ar fi cererea, nici oferta nu ar exista.

Publicitatea este elementul cheie al acestui secol, al acestei lumi în care trăim, ea este peste tot, îşi găseşte loc în toate domeniile, îţi face culcuş în orice loc. Nu mai poţi fugi de ea, te prinde şi îţi găseşte chiar şi cele mai ascunse slăbiciuni, mai devreme ca tu să îţi dai seama. Ok, mulţi o să spună că nu ne trebuie publicitate, că nu ne aduce nimic bun. Că spoturile publictare sunt nişte prostii făcute să vândă.

Ei bine, eu cred că publicitatea înseamnă mult mai mult de atât, cred că a avansat mult de la primele apariţii, cele din Antichitate. Eu cred că tot avansând, publicitatea a ajuns la un nivel în care putem spune că este artă. Da, este artă! Sunt nişte spoturi extrem de creative, elegant create, unde arta îmbină dorinţa de a vinde cu dorinţa de a exprima idei artistice. Nu sunt simple reclame care să te pună să fugi repede la magazin să cumperi. Nu mai este primul scop ăsta. Produsul este al firmei producătoare, reclama este făcută de o agenţie de publicitate, care pe lângă faptul că acţionează pentru clienţii săi, are şi scopul ei bine definit. De a fi cea mai bună agenţie dintre cele de pe piaţă. Şi atunci, micii noştri artişti, se apucă să facă cele mai creative, frumoase, expresive, simpatice campanii publicitare pentru a fi iubit produsul respectiv, pentru a intra în competiţiile de specialitate( Effie Awards, Ad’Or etc), eventual să şi câştige marile premii şi nu în ultimul rând, pentru prestigiul pe care fiecare dintre noi ni-l dorim.

A critica publicitatea nu mi se pare o soluţie. Nici nu ne putem imagina o lume fără publicitate. Ca şi consumatori, avem nevoie de o imagine a produsului, de a ne forma o opinie pentru a decide care dintre produse este cel mai apropiat de personalitatea noastră. E drept că publicitatea este „hoaţă” şi ştie ce puncte să atingă pentru a ne cuceri, dar nimeni nu ne pune pistolul la tâmplă în decizia de a cumpăra/iubi un produs. Noi suntem cei care creăm brandul, noi oferim încredere mărcilor, noi le facem de top sau de calitate proastă. Iar unele campanii sunt foarte reuşite.

Există şi spoturi contagioase, care îţi plac la nebunie, pe care le-ai privi până la refuz, la care nu ai schimba canalul niciodată. Aşa mi se întâmplă şi mie. Noile spoturi din noua campanie de promovare a brandului DOMO, realizate de agenţia Brandient, mi se pare extraordinar de reuşită. Cele două personaje animate, pisicuţa şi câinele sunt adorabile. Oriunde m-aş afla, dacă aud spotul, imediat ajung în faţa televizorului pentru a o vedea. Această campanie a adus în prim plan brand-ul, restabilind locul pe piaţă. Ideea e să priveşti în spatele acestor reclame, să vezi actul de creaţie. Cine şi-ar fi imaginat vreodată că DOMO va avea o campanie cu personajele centrale două animăluţe animate? O idee originală şi binevenită, care aduce un aer fresh brand-ului.

Există şi părţi foarte bune. De exemplu, Rexona, cu nou campanie numită „Transpiraţia strică reputaţia”, vrea să tragă un semnal de alarmă în privinţa igienei personale la femei. În urma cercetărilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că femeile din România utilizează în medie, cam UN DEODORANT PE AN!!! Englezoaicele ne urmează, cu 5 deodorante pe an. Ori asta e chiar îngrijorător. Iată că strategia celor de la Rexona şi al agenţiei de publicitate nu a fost numai vanzarea de produse, ci şi diminuarea unei mari probleme existente în societatea românească. Aveţi ceva împotrivă?

Publicitatea în România este încă la început, dar are un potenţial de dezvoltare al domeniului foarte mare. Problema nu este dacă se consumă, ci ce se consumă. Pentru că sunt destule spoturi sărăcăcioase, destul de simpluţe, unele pe măsura produsului, altele nu. Ele reflectă personalitatea consumatorului, care rămâne tradiţionalist sau îndoctrinat, care nu pune preţ pe calitate, ci pe preţ. Este şi o consecinţă a societăţii cu nivel scăzut de trai în care trăim. Totuşi, cred că un consumator ar trebuie să fie mai îndrăzneţ, să ofere mai multă importanţă publicităţii. Există atâtea moduri şi canale de comunicare cu consumatorul, în aşa fel încât acesta să fi primit sigur mesajul şă să fie mulţumit. Avem spoturi tv şi radio, printuri indoor/outdoor, panouri, viraluri, publicitatea prin sms, pop-up-uri pentru internauţi şi cei de pe blogosferă, printuri în ziare şi reviste.

Un semn că publicitatea a avansat şi nu are ca scop manipularea, sunt noile modificări legale care aduc în discuţie protecţia consumatorului. Agenţiile de publicitate asigură atât cerinţele clienţilor, cât şi nevoile consumatorilor. Sinceritatea şi transparenţa sunt elementele esenţiale utilizate de companii.

Piaţa publicitară din România este în progres, marile corporaţii din afară,care îşi deschid filiale la noi, ridică nivelul de performanţă al celor din România şi asigură posibilitatea ca piaţa din România să fie una dintre cele mai profitabile. Rămân la părerea că publicitatea a devenit artă, că trebuie depusă multă muncă, făcută documentare asiduă şi mai ales, îţi trebuie creativitate, imaginaţie şi plăcere pentru a lucra. Publicitatea va fi unul din puţinele domenii din România în care se poate atinge nivelul cel mai înalt de performanţă. Trebuie doar să alocăm timp, să inovăm şi mai ales, să consumăm.

Valiza, Steaua şi Campionatul European

Din diverse motive gen sesiune şi obligaţii studenţeşti, nu am apucat de ceva vreme să mai scriu pe acest blog. Shame on me! Ceea ce m-a adus foarte aproape de blog este, din nou, fotbalul. La câteva zile distanţă de marele meci, primul meci din CE 2008 al Naţionalei României, cel cu Franţa, în loc să vorbim despre acest mare eveniment şi anume Campionatul European de Fotbal şi tot ce înseamnă el, altă ştire ne acaparează şi fură atenţia. S-a dat sentinţa în cazul „Valiza cu bani” de la Cluj, în care au fost implicaţi conducătorii cluburilor Steaua şi Universitatea Cluj, în ultima etapă a campionatului abia încheiat.

Conform site-ului HotNews, „astăzi, la Comisia de Disciplina a FRF s-a luat o hotărâre in cazul „Valiza cu bani” de la Cluj. Clubul Steaua a primit o depunctare de 7 puncte ( pentru tentativa de corupţie), iar „U” Cluj a primit o depunctare de 6 puncte ( tentativa de luare de mită). Depunctarea se aplică echipelor pentru sezonul recent încheiat.” Bun, în principiu nu pare nimic atât de grav, pentru că nu se modifică clasamentul în urma acestei decizii, numai că un caz asemănător a avut loc de curând, în campionatul portughez, unde Fc Porto a fost depunctată tot cu 6 puncte pentru un caz de corupţie, unde au fost implicaţi şi arbitri. În cazul lui FC Porto, UEFA a decis exluderea echipei din competiţia sportivă UEFA Champions League. Dacă analizăm această decizie, ar urma şi pentru Steaua excluderea din Champions League, fie pentru sezonul 2008-2009, fie pentru următorul din 2009-2010, dar este foarte puţin probabil ca Steaua să scape fără excluderea din competiţia europeană. De asemenea, George Becali şi Toni Doboş au fost suspendaţi timp de 2 ani, nemaiavând acces pe nici un teren de joc.

Marea dramă este cea a jucătorilor, care nu au nici o vină şi nu sunt responsabili pentru gesturile necugetate ale conducătorilor cluburilor de fotbal. Jucătorii sunt singurii care mai fac ceva şi se luptă pentru echipă şi fotbalul românesc, însă ei suferă consecinţele actelor de huligansim ale suporterilor sau cele iresponsabile ale conducătorilor. Ar trebui ca orgoliul conducătorilor să fie lăsat la o parte, să se joace fotbal adevărat, pentru a fi capabili de performanţă. Dacă Steaua este eliminată din CL, care va mai fi nivelul nostru de performanţă? Şi nu putem sta liniştiţi, că şi-aşa nu prea avem cu cine ieşi în Europa. Iar imaginea Stelei, şi aşa era şifonată, însă acum, parcă prestigiul de mare club care câştiga CL în ’86 pare a fi mai mult o amintire prăfuită în mintea suporterilor boemi.

Campionatul European bate la uşă, uşor,uşor, de pe plaiurile austriece, de pe crestele Alpilor, iar noi încă ne uităm în urmă. Păcat pentru Steaua, păcat pentru fotbaul românesc, însă rămânem cu speranţa că în acest CE vom vedea un fotbal de calitate, că vom plânge de bucurie, că vom ieşi în Piaţa Universităţii pentru a ne susţine tricolorii. Şi dacă nu va fi aşa, măcar vom vedea cele mai bune echipe europene, adunate pentru a câştiga trofeul de cea mai bună dintre cele mai bune.

Fotbalul are şi bune şi rele, însă asemeni unui copil mic, chiar dacă greşeşte, îl ierţi şi îi mai dai o şansă, pentru că ştii câte lucruri bune îţi poate oferi. Cine iubeşte fotbalul, iartă! Eu iubesc fotbalul şi aştept minunile de la Campionatul European.

Va fi o vară caldă, frumoasă, plină de bere, bucurie şi magia fotbalului. Hai România!