Publicitatea este o artă

Românii iubesc publicitatea, ei o adoră şi o „mănâncă pe pâine”. Chiar dacă spun ei că schimbă postul când începe pauza publicitară, ei iubesc reclamele. Uitaţi-vă numai câte spoturi există şi cât profit produce advertisingul, ori dacă nu ar fi cererea, nici oferta nu ar exista.

Publicitatea este elementul cheie al acestui secol, al acestei lumi în care trăim, ea este peste tot, îşi găseşte loc în toate domeniile, îţi face culcuş în orice loc. Nu mai poţi fugi de ea, te prinde şi îţi găseşte chiar şi cele mai ascunse slăbiciuni, mai devreme ca tu să îţi dai seama. Ok, mulţi o să spună că nu ne trebuie publicitate, că nu ne aduce nimic bun. Că spoturile publictare sunt nişte prostii făcute să vândă.

Ei bine, eu cred că publicitatea înseamnă mult mai mult de atât, cred că a avansat mult de la primele apariţii, cele din Antichitate. Eu cred că tot avansând, publicitatea a ajuns la un nivel în care putem spune că este artă. Da, este artă! Sunt nişte spoturi extrem de creative, elegant create, unde arta îmbină dorinţa de a vinde cu dorinţa de a exprima idei artistice. Nu sunt simple reclame care să te pună să fugi repede la magazin să cumperi. Nu mai este primul scop ăsta. Produsul este al firmei producătoare, reclama este făcută de o agenţie de publicitate, care pe lângă faptul că acţionează pentru clienţii săi, are şi scopul ei bine definit. De a fi cea mai bună agenţie dintre cele de pe piaţă. Şi atunci, micii noştri artişti, se apucă să facă cele mai creative, frumoase, expresive, simpatice campanii publicitare pentru a fi iubit produsul respectiv, pentru a intra în competiţiile de specialitate( Effie Awards, Ad’Or etc), eventual să şi câştige marile premii şi nu în ultimul rând, pentru prestigiul pe care fiecare dintre noi ni-l dorim.

A critica publicitatea nu mi se pare o soluţie. Nici nu ne putem imagina o lume fără publicitate. Ca şi consumatori, avem nevoie de o imagine a produsului, de a ne forma o opinie pentru a decide care dintre produse este cel mai apropiat de personalitatea noastră. E drept că publicitatea este „hoaţă” şi ştie ce puncte să atingă pentru a ne cuceri, dar nimeni nu ne pune pistolul la tâmplă în decizia de a cumpăra/iubi un produs. Noi suntem cei care creăm brandul, noi oferim încredere mărcilor, noi le facem de top sau de calitate proastă. Iar unele campanii sunt foarte reuşite.

Există şi spoturi contagioase, care îţi plac la nebunie, pe care le-ai privi până la refuz, la care nu ai schimba canalul niciodată. Aşa mi se întâmplă şi mie. Noile spoturi din noua campanie de promovare a brandului DOMO, realizate de agenţia Brandient, mi se pare extraordinar de reuşită. Cele două personaje animate, pisicuţa şi câinele sunt adorabile. Oriunde m-aş afla, dacă aud spotul, imediat ajung în faţa televizorului pentru a o vedea. Această campanie a adus în prim plan brand-ul, restabilind locul pe piaţă. Ideea e să priveşti în spatele acestor reclame, să vezi actul de creaţie. Cine şi-ar fi imaginat vreodată că DOMO va avea o campanie cu personajele centrale două animăluţe animate? O idee originală şi binevenită, care aduce un aer fresh brand-ului.

Există şi părţi foarte bune. De exemplu, Rexona, cu nou campanie numită „Transpiraţia strică reputaţia”, vrea să tragă un semnal de alarmă în privinţa igienei personale la femei. În urma cercetărilor efectuate, s-a ajuns la concluzia că femeile din România utilizează în medie, cam UN DEODORANT PE AN!!! Englezoaicele ne urmează, cu 5 deodorante pe an. Ori asta e chiar îngrijorător. Iată că strategia celor de la Rexona şi al agenţiei de publicitate nu a fost numai vanzarea de produse, ci şi diminuarea unei mari probleme existente în societatea românească. Aveţi ceva împotrivă?

Publicitatea în România este încă la început, dar are un potenţial de dezvoltare al domeniului foarte mare. Problema nu este dacă se consumă, ci ce se consumă. Pentru că sunt destule spoturi sărăcăcioase, destul de simpluţe, unele pe măsura produsului, altele nu. Ele reflectă personalitatea consumatorului, care rămâne tradiţionalist sau îndoctrinat, care nu pune preţ pe calitate, ci pe preţ. Este şi o consecinţă a societăţii cu nivel scăzut de trai în care trăim. Totuşi, cred că un consumator ar trebuie să fie mai îndrăzneţ, să ofere mai multă importanţă publicităţii. Există atâtea moduri şi canale de comunicare cu consumatorul, în aşa fel încât acesta să fi primit sigur mesajul şă să fie mulţumit. Avem spoturi tv şi radio, printuri indoor/outdoor, panouri, viraluri, publicitatea prin sms, pop-up-uri pentru internauţi şi cei de pe blogosferă, printuri în ziare şi reviste.

Un semn că publicitatea a avansat şi nu are ca scop manipularea, sunt noile modificări legale care aduc în discuţie protecţia consumatorului. Agenţiile de publicitate asigură atât cerinţele clienţilor, cât şi nevoile consumatorilor. Sinceritatea şi transparenţa sunt elementele esenţiale utilizate de companii.

Piaţa publicitară din România este în progres, marile corporaţii din afară,care îşi deschid filiale la noi, ridică nivelul de performanţă al celor din România şi asigură posibilitatea ca piaţa din România să fie una dintre cele mai profitabile. Rămân la părerea că publicitatea a devenit artă, că trebuie depusă multă muncă, făcută documentare asiduă şi mai ales, îţi trebuie creativitate, imaginaţie şi plăcere pentru a lucra. Publicitatea va fi unul din puţinele domenii din România în care se poate atinge nivelul cel mai înalt de performanţă. Trebuie doar să alocăm timp, să inovăm şi mai ales, să consumăm.