Amalgam cotidian

Aşa cum am scris în postul de ieri, pe site-ul www.arenabiz.ro a apărut interviul luat de mine lui Andrei Roşca, fondatorul celui mai cunoscut blog de cultură, www.bookblog.ro. Mi-a făcut o mare plăcere să îl cunosc şi să stau de vorbă de el. A fost printre puţinii care a înţeles exact ce doream să aflu de la el, că nu îmi doream un simplu interviu sec în care el primeşte de-a gata întrebările de la mine şi apoi răspunde în cel mai diplomat şi pr-ist mod.

Andrei a fost foarte sincer, a vorbit deschis, la cafea, de parcă ne ştiam de mult timp. Asta mi-a plăcut mult, că a înţeles că pe acest site vrem să oferim poveştile reale ale proiectelor de succes din online. Şi am stat şi am povestit şi aşa am reuşit să aflu multe lucruri interesante despre Bookblog, dar nu numai. Aici aveţi link. Vă recomand să citiţi. Veţi afla multe lucruri interesante: http://www.arenabiz.ro/bookblog-de-la-pasiune-la-business/.

În altă ordine de idei, presupun că deja aţi aflat de protestele ca au loc de câteva zile în Republica Moldova, de aşa zisă revoluţie, dar care întârzie să apară efectiv.

Becali este înscris pe listele partidului PRM pentru a candida la alegerile Euro-parlamentare. Hmmm, ceva ciudat la mijloc? Da, doi oameni care s-au „alintat” ani la rând cu apelative de genul „maimuţă beată” sau „satanist” devin colegi de partid, ba chiar ai spune că brusc sunt „fraţi”. Mă întreb, ce ar zice Caragiale dacă ar mai trăi? S-ar amuza şi ar scrie un „moment” comic sau şi-ar lua câmpii?

Eu…descopăr cât de mult m-am schimbat în ultimii doi ani. Nespus de mult, uneori nici eu nu mă mai recunosc. Dar nu este ceva negativ, este pur şi simplu o reacţie normală la vârsta asta. Încep să descopăr cine sunt şi ce vreau, chiar şi cu riscul de a pierde anumite persoane. Trist, dar adevărat.

Mi-e dor de mare şi de munte, mi-e dor să ies din Bucureşti, să fiu câteva zile singură cu persoanele dragi mie. Aici, în Bucureşti, mă cuprinde un plictis existenţial dezolant, care nu mă caracterizează. Mi-e frică să nu rămân aşa.

Mă uit la meci, Champions League, Liverpool-Chelsea. În minutul ăsta, care e undeva în jurul minutului 55, scorul este 2-1, pentru Chelsea. Nu îmi place, nu îi suport pe cei de la Chelsea. Ţin cu Liverpool şi sper să câştige. Dinamo pierde la Craiova cu 2-o şi mai joacă şi în 10 oameni, după eliminarea lui Niculescu.

Beau o bere Redd’s. Bună, de femei. Nu e de băut la masă, ci doar aşa, să nu zici că n-ai băut bere. Motanul meu doarme liniştit pe fotoliu. Habar n-are de nimic, nici de dramele din Chişinău, nici de dramele din fotbal, nici de dramele mele interioare. Este el şi fotoliu, într-un som atât de dulce şi profund. Am multe momente în care îl invidiez….

Later edit: Fuck! E minutul ’67 şi Chelsea conduce cu 3-1 pe Liverpool:(. Mda, nu cred că mai sunt şanse pentru Liverpool. Şi când te gândeşti că Liverpool a condus destul de mult timp din joc…

De ce nu mai scriu?

Asa cum cred ca se vede cu ochiul liber, de ceva timp nu am mai scris pe nici un blog. Nu am mai avut acel feeling drag mie sa ma apuc sa imi insirui toate aberatiile ce izbucneau in capsorul asta al meu. Si daca de o luna nu am mai scris, mi-am pus intrebarea logica:de ce mi-am facut un blog si de ce inca il mai am? Mi-am facut blog din mai multe motive:principalul a fost sa am un loc al meu unde sa adun tot ce scriu si in acelasi timp sa impartasesc si cu ceilalti, poate pe unii chiar ii va interesa. Bineinteles ca mi-am dorit sa fac ceva cu blogul, dar usor, usor, citindu-i mai des pe Zoso, Arhi, Piticu’, Visurat, mi-am dat seama ca ceea ce fac eu nu se numeste blogging, ci e mai mult un capriciu. Pentru a fi blogger iti trebuie destule calitati si mai ales, fructificate zilnic. Or daca nici macar nu sunt in stare sa actualizez zilnic blogul, ce sa mai vorbim si de continut relevant pentru cititori? Evident, apoi mi-au perit toate gandurile legate de a face din acest blog unul de succes.

Traficul meu este unul infim, la fel si numarul posturilor. So, am stat si am analizat situatia, daca sa il inchid sau sa il pastrez. Si am decis sa il pastrez. De ce? In primul rand, am inceput  cu drag acest blog, asta este una din pasiunile mele, sa scriu. Consider ca am cate ceva de spus si nu vad de ce nu as face-o. Apoi, daca am vazut care imi sunt problemele, solutia nu este sa stau si sa ma plang, ci sa incerc sa evaluez corect situatia si a o imbunatati. Nu cred ca voi ajunge la reteta bloggerilor de succes, de altfel nu as putea scrie zilnic doar pentru ca trebuie. Nu, prefer sa scriu mai rar decat sa scriu zilnic si prost sau irelevant. Multe articole, bloguri, site-uri sunt irelevante, nu aduc nou, nu schimba nimic, sunt doar copii false dupa modele de succes. Dar acesta nu este un site, este un blog, este punctul meu de vedere exprimat cu privire la diverse evenimente, situatii,imprejurari, lucruri etc.

Am ramas surprinsa sa vad ca desi nu am facut nici un fel de promovare acestui blog de ceva timp, cititorii continuau sa vina. Putini, ce-i drept, un numar foarte mic pentru marii zei ai blogosferei, dar pentru mine era de ajuns sa stiu ca totusi sunt citita fara sa depun un efort. Si m-am gandit, dar eu ce le ofer acelor oameni care fie se intorc, fie vin pentru prima oare pe acest blog? Si am decs sa schimb, sa incerc sa scriu mai des, sa ofer acelora dintre voi care intrati si ma cititi, sa va ofer ceva interesant.

In acest moment, nu va pot oferi decat noul site pentru care lucrez www.arenabiz.ro, un site ce doreste sa ofere povestile de succes din online-ul romanesc, in asa fel incat si tinerii si noii antreprenori sa isi poata gasi fie un model, fie sa afle ca nimanui nu i-a fost usor sa ajunga acolo unde este. Primul interviu luat este cel cu Florin Grozea de la Hi-Q, care a dezvoltat proiectul http://www.eOk.ro. Aici gasiti si interviul:http://www.arenabiz.ro/e-ok-sau-nu/. In scurt timp,  va fi postat pe site si interviul cu Andrei Rosca de la Bookblog, despre succesul unui blog de cultura.

Promit sa revin mai des si cu articole interesante.Pana atunci, bucurati-va de zilele frumoase si insorite de primavara.