Amalgam cotidian

Aşa cum am scris în postul de ieri, pe site-ul www.arenabiz.ro a apărut interviul luat de mine lui Andrei Roşca, fondatorul celui mai cunoscut blog de cultură, www.bookblog.ro. Mi-a făcut o mare plăcere să îl cunosc şi să stau de vorbă de el. A fost printre puţinii care a înţeles exact ce doream să aflu de la el, că nu îmi doream un simplu interviu sec în care el primeşte de-a gata întrebările de la mine şi apoi răspunde în cel mai diplomat şi pr-ist mod.

Andrei a fost foarte sincer, a vorbit deschis, la cafea, de parcă ne ştiam de mult timp. Asta mi-a plăcut mult, că a înţeles că pe acest site vrem să oferim poveştile reale ale proiectelor de succes din online. Şi am stat şi am povestit şi aşa am reuşit să aflu multe lucruri interesante despre Bookblog, dar nu numai. Aici aveţi link. Vă recomand să citiţi. Veţi afla multe lucruri interesante: http://www.arenabiz.ro/bookblog-de-la-pasiune-la-business/.

În altă ordine de idei, presupun că deja aţi aflat de protestele ca au loc de câteva zile în Republica Moldova, de aşa zisă revoluţie, dar care întârzie să apară efectiv.

Becali este înscris pe listele partidului PRM pentru a candida la alegerile Euro-parlamentare. Hmmm, ceva ciudat la mijloc? Da, doi oameni care s-au „alintat” ani la rând cu apelative de genul „maimuţă beată” sau „satanist” devin colegi de partid, ba chiar ai spune că brusc sunt „fraţi”. Mă întreb, ce ar zice Caragiale dacă ar mai trăi? S-ar amuza şi ar scrie un „moment” comic sau şi-ar lua câmpii?

Eu…descopăr cât de mult m-am schimbat în ultimii doi ani. Nespus de mult, uneori nici eu nu mă mai recunosc. Dar nu este ceva negativ, este pur şi simplu o reacţie normală la vârsta asta. Încep să descopăr cine sunt şi ce vreau, chiar şi cu riscul de a pierde anumite persoane. Trist, dar adevărat.

Mi-e dor de mare şi de munte, mi-e dor să ies din Bucureşti, să fiu câteva zile singură cu persoanele dragi mie. Aici, în Bucureşti, mă cuprinde un plictis existenţial dezolant, care nu mă caracterizează. Mi-e frică să nu rămân aşa.

Mă uit la meci, Champions League, Liverpool-Chelsea. În minutul ăsta, care e undeva în jurul minutului 55, scorul este 2-1, pentru Chelsea. Nu îmi place, nu îi suport pe cei de la Chelsea. Ţin cu Liverpool şi sper să câştige. Dinamo pierde la Craiova cu 2-o şi mai joacă şi în 10 oameni, după eliminarea lui Niculescu.

Beau o bere Redd’s. Bună, de femei. Nu e de băut la masă, ci doar aşa, să nu zici că n-ai băut bere. Motanul meu doarme liniştit pe fotoliu. Habar n-are de nimic, nici de dramele din Chişinău, nici de dramele din fotbal, nici de dramele mele interioare. Este el şi fotoliu, într-un som atât de dulce şi profund. Am multe momente în care îl invidiez….

Later edit: Fuck! E minutul ’67 şi Chelsea conduce cu 3-1 pe Liverpool:(. Mda, nu cred că mai sunt şanse pentru Liverpool. Şi când te gândeşti că Liverpool a condus destul de mult timp din joc…

Anunțuri

Un răspuns la „Amalgam cotidian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s