Unde se ascunde spiritul sărbătorilor?

Decembrie este una din lunile mele preferate. Îmi place acel sentiment pe care îl oferă această perioadă, acela  de apropiere. Poate sună clişeic, poate că mulţi dintre noi ne aliniem la un comportament impus de societate, dar parcă ţi se umple inima de bucurie să ştii că vei fi alături de cei dragi, că poţi face pe cineva fericit. Nu sunt o persoană religioasă, cred mai mult în oameni şi în puterea lor de a-şi clădi propriul destin. Dar Crăciunul pentru mine rămâne sărbătoarea cea mai frumoasă tocmai pentru că în această perioadă ne gândim mai mult la bine decât la rău.

Dar există şi multe alte lucruri care îmi displac. În primul rând, în decembrie şi în general în preajma tuturor sărbătorilor oamenii devin disperaţi. Încep să fie posedaţi de o anumite disperare grotească, ce îi face să uite exact de spiritul sărbătorilor spre care aleargă crezând că aşa sunt mai buni. Ca să fiu mai clară, sâmbătă şi duminică a trebuit neapărat să trec prin Carrefour. Uitasem complet că este Moş Nicolae. Ar fi trebuit să îmi dau seama din parcare, unde nu exista nici un loc liber. Am intrat, o aglomeraţie incredibilă, camere de filmat, doar nu era să rateze televiziunile o ditamai îmbulzeala în Carrefour. Am intrat, mi-am luat ce am avut nevoie şi am plecat. Nu am remarcat atât de mult cum se comportau indivizii la raft, pentru că venisem cu un scop precis.

Dar duminică m-am şocat puţin. Nu mă şoca cât de mult cumpărau şi ce cumpărau oamenii, ci cum cumpărau. Parcă erau speriaţi să nu cumva să îi ia altu’ cutia de sub nas(deşi rafturile erau full, măcar acum, la început de lună). Se îmbulzeau la raft, se înghesuiau, stăteau lipiţi de ele, să nu cumva să mai vadă şi altcineva ce e acolo. Se grăbeau cu cărucioare mari printre raioane, erau nervoşi că e strâmt spaţiul… Toată lumea cumpăra tot felul de aşa zise cadouri, dar nu se citea bucurie pe chipurile lor, ci mai degrabă o nervozitate dusă la extremă. Fiecare dintre cumpărător trebuia să fie el primul la raft, să pună el mână, de teamă să nu rămână fără… La case, acelaşi sentiment de nervoziate. Am impresia că până la sfârşitul lunii vom asista şi la bătăi în hypermarket-uri. Nu numai că este penibil, dar este o imagine grotească să vezi acei oameni nesătuli aruncându-se la rafturi.

Eu ştiu că a alege un cadou trebuie să fie un lucru plăcut, o faci cu drag pentru cineva drag. Iar cumpărăturile nu trebuie să devină un măcel. Dar aşa e la români, le ia Dumnezeu minţile când vine vorba de a face cumpărăturile pentru sărbători. Dragi români, unde vă e spiritul sărbătorilor? Că atunci când vă chinuiţi să cumpăraţi lucrurile materiale pe care voi le consideraţi sfinte pentru a crea atmosfera, uitaţi cel mai important lucru: că spiritul sărbătorilor este ceva intangibil, ce vine din interiorul fiecăruia, vine din suflet. Or dacă tu crezi că o ciocolată sau o halcă de carne trântită pe masă, alături de o urare între două râgâieli face totul, poţi să te duci frumos înapoi în peşteră şi să faci acolo sărbătorile.

Nu uitaţi, magia sărbătorilor vine tocmai din faptul că măcar atunci putem fi şi noi mai apropiaţi unii de ceilalţi, putem să ne mai deschidem minţile şi sufletele şi să fim alături de cei dragi. Restul nu face parte decât  dintr-un decor ce ne ajută să ne simţim mai bine. Nu confundaţi ambalajul cu conţinutul.

Vă urez un Moş Nicolae darnic, care să vă aducă mai multă lumină şi pace în suflete.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s