Spune NU revistelor pentru femei!

Sunt genul de fata care nu crede in revistele pentru femei. Si nu pentru ca nu sunt pasionata de moda, cosmetice sau cum sa fiu fericita, ci pentru ca majoritatea sunt umplute cu quiz-uri stupide de genul „10 trucuri ca sa afli daca te insala” sau „10 pasi simpli pentru a fi fericit”. Pai daca ar fi asa usor, cred ca am fi o planeta populata numai cu femei fericite, implinite si dornice sa imparta bucuria cu ceilalti. Dar nu e asa, si nici nu exista 10 pasi clasici pe care sa ii urmam cu totii si sa descoperim fericirea.

Pe langa aceste quiz-uri, am impresia ca redactorii acestor reviste, si culmea, sunt femei, isi considera cititoarele niste fiinte cu un IQ extrem de scazut, care nu stiu decat sa isi puna unghii false, sa se uite la filme siropoase si sa fie obsedata de gandul ca barbatii sunt niste porci prin definitie, care insala si nu dau doi bani pe ele. Plus ca reviste sunt pline de reclame si nu intotdeauna sunt potrivite pentru target. In reviste ca Glamour sau Marie Claire, de ce ai pune reclame la niste produse foarte scumpe, cand stii bine ca femeile care cumpara aceste reviste au bugetele mai mici decat femei care cumpara Tabu sau The One? E drept ca si invers se poate, sa cumperi o revista pentru un public cu bani si sa nu iti permiti multe din produsele prezentate.

Orice publicatie are nevoie de editorial, materiale scrise, nu doar adunaturi de quiz-uri. E usor sa gasesti pe net 10 trucuri pentru marile probleme, insa e greu sa analizezi si sa oferi solutii. Dar fetele care scriu sunt constiente de asta, insa prefera sa ofere aceste mici articole ce sunt la mare cautare, insa acestea se uita in primul minut dupa ce ai inchis revista. Revistele cu adevarat bune sunt cele pe care le poti deschide si la sase luni distanta pentru  a reciti un articol.

Nu voi fi ipocrita, mi-au trecut prin maini aproape toate revistele pentru femei: si cele mai scumpe, si cele axate mai mult pe cancan sau cele axate pe moda, si cele generaliste. Si am putut sa imi fac o parere. Unele au decazut mult fata de  conceptul lor initial sau fata de editiile lor din strainatate, altele n-au avut nici o sansa inca de la inceput.

Si da, citesc o revista, ba chiar sunt fana si o cumpar luna de luna. Este vorba de Elle. Nu vreau prin acest post sa ii fac reclama revistei, insa eu o consider un exemplu de urmat pentru toate celelalte reviste. In opinia mea, Elle este revista cea mai inteligenta, bine facuta si documentata pentru femei. Azi dimineata de exemplu, in drum spre servici, am citit un articol extrem de bine facut despre discriminarea pe podium a modelelor, in special datorita culorii. Inclusiv astazi, modelele de culoare castiga mai putin decat celelalte, nu sunt atat de dorite pe podium ca modelele albe si nici nu sunt atat de multe. Iar designerii gasesc scuze de tot felul, princiapala fiind faptul ca nu se potrivesc cu conceptul prezentarii. Bineinteles, articolul este mult mai amplu, nu stau sa fac rezumat, insa este un exemplu de cum se pot face materiale bune. E drept, s-a si muncit la el.

Revistele pentru femei ar trebui sa fie interesante, sa ne invete cate ceva despre noi, despre cum sa ne mentinem sanatoase. Nu am nimic impotriva cu expunerea de produse, promovarea lor si cu articolele in care sunt prezentate trucuri de tot felul. Avem nevoie si de ele, dar as vrea sa vad mai mult continut editorial si mai putin bla-bla-bla.Interviurile cu diferite personalitati, materiale scrise de oameni interesanti si conceptele creative ale articolelor raman in mintea noastra si ne conving sa cumparam si luna viitoare.

Daca nu vor schimba nimic unele reviste, vom prefera sa citim un articol de pe nu stiu ce site decat sa cumparam diverse reviste  si tot  publicatiile  vor avea de suferit. Sunt prea multe si prea putine bune. Gasiti solutia pentru a va diferentia si a oferi ceva cu adevarat interesant.

Anunțuri

Cât de importantă este promisiunea unui brand?

Sunt o mare consumatoare de cafea, în special ness, cafea cu lapte, frappe şi 3în1. Nu trece zi să nu gust măcar unul dintre aceste tipuri de cafele, şi nu le beau pentru că aş avea nevoie. Fac parte din categoria acelor oameni la care cafeaua nu are nici un efect sau are prea rar ca ăsta să fie motivul, ci pur şi simplu îmi place gustul şi mă simt bine atunci când savurez o cafea. De aceea, poate a şi devenit un tabiet. Este clar că sunt foarte atentă cum este făcută şi ce gust are, mai ales că ness fac de mică, de când le făceam ness-ul de dimineaţă alor mei, că mă fascina să gust din crema produsă de ness:).

De aceea, pentru mine gustul este prima calitate pe care o caut la o cafea. În acelaşi timp, sunt consumatoare de publicitate, nu fug de pauza publicitară, ci din contră, rămân să văd ce spoturi mai ies pe piaţă, cum sunt gândite şi câte din ele sunt cu adevărat creative. Îmi aduc aminte că acu 2-3 ani mi-a plăcut campania de rebranding Don Cafe, care cumpărase Elite şi propunea o nouă dimensiune a cafelei. Se miza pe gustul inconfundabil al cafelei 100%braziliene, un gust pe care nu îl poţi uita prea curând. Din ce citisem, am înţeles că spotul s-ar fi filmat chiar în Brazilia pentru a da o notă de autenticitate, şi că suma cheltuită ar fi fost 1 milion de euro, plus cine ştie cât a costat cu totul rebrandingul.

Apoi, am  fost asaltată de celebra campanie a pliculeţelor de 3în1 de la Don Cafe şi celebrul sloganul „E greu să găseşti un mix bun.” Campania respectivă nu m-a dat pe spate, nu mi s-a părut foarte inteligentă, deşi a fost bine primită, dar mie una nu mi-a spus mare lucru. Am încercat şi cafeaua şi pliculeţele şi impresia a fost una foarte proastă. Ştiu sigur că nu am sa mai beau niciodată 3în1 de la Don Cafe, iar cafeaua, poate doar accidental.

Bineînţeles că totul ţine de gust şi aici este greu de făcut un barem de corectare. Dar ceea ce este important este felul în care comunică brandul şi ce transmite acesta consumatorilor sau potenţialilor consumatori. Există întotdeauna un nucleu de consumatori fideli, care nu vor renunţa la acel brand, chiar dacă atributele sale specifice lasă de dorit, pentru ei deja produsul înseamnă mai mult, e o marcă de încredere, ce le transmite mult mai mult. Pentru mine, acest brand m-a cucerit prin strategia de comunicare, dar m-a dezamagit prin produs.  Ceea ce m-a făcut să nu mai cumpăr acel produs. Iar brandul respectiv este doar un exemplu. Adevărata problemă este ce se întâmplă cu un brand când mesajul său nu mai este suficient? Poate că nu sunt singura care a fost atrasă de produs prin spot şi alte acţiuni publicitare, dar dezamăgită de produs. Brand-ul trebuie să exprime calităţile produsului, el nu trebuie să adauge ceva ce nu există, pentru că la un moment dat, consumatorii îşi vor da seama şi te vor părăsi.

E drept  că atunci când te lansezi pe o piaţă saturată, în care adversarii tăi sunt cei mai mare jucători de pe piaţă, trebuie să te diferenţiezi şi să promiţi ceva ce ceilalţi nu o fac. Aici stă problema, unde se termină promisiunea brandului şi ce se află mai departe? Şi cum aduci înapoi clienţii pe care i-ai pierdut tocmai pentru că nu au mai crezut în promisiunea brand-ului tău?