Orice minune ţine 3 meciuri

M-am ferit să scriu şi după meciul cu Italia, şi înaintea meciului cu Olanda. Aseară, mi-am dat seama că bine am făcut. Aseară visul României la EURO 2008 a luat sfârşit. Alături de tricolori, au murit şi visele unei ţări întregi, a mii de suporteri prezenţi la meciuri, care au crezut până în ultima clipă în echipa lor.

Am asistat la diferite discuţii zilele acestea, pe tema România la Euro, Mutu, Olanda etc. Nu sunt puţini cei care îl acuză pe Mutu pentru ratarea penalty-ului din meciul cu Italia. Atunci ne-am fi putut califica…Da, am fi putut, şi am fi putut mult mai mult, dacă…..nu am fi visat atât de mult! România nu a mers mai departe pentru că a visat mai mult decât a jucat. Fotbalul se joacă, nu se visează. Nu poţi spera că o să facă egal Franţa cu Italia sau că în ultimele 5 minute ale partidei, vei înscrie 2 goluri!! Turcia a arătat că este o luptătoare şi că şi echipele mai mici au puterea de a pune la pământ adversari foarte puternici. Turcia ne-a dat o lecţie, indiferent de ce rezulatate va mai avea în această ediţie a Campionatului European.

Nu îl condamn pe Mutu, deşi regret că nu s-a concentrat mai mult. Fotbalul e un sport de echipă, ai încă 10 colegi, şi nu te poţi baza numai pe un om. Dacă nu era acel penalty, nu mai sărea nimeni în capul lui. Toată lumea vorbea de acel gol minunat pe care l-a înscris şi care a fost, de altfel, singurul marcat de echipa noastră. Toata prestaţia echipei a fost slabă, fără vlagă sau imaginaţie, cu caracter defensiv ( am jucat cu un singur atacant!!!). Piţurcă, deşi a fost atacant, antrenează echipa ca şi cum ar fi fost portar. E rezervat, fricos, nu ar ieşi din schema lui nici mort. Când nu mai ai nimic de pierdut, schimbi, modifici, rişti. E clar că formula nu merge, mai schimbi. NU, Piţi îi lăsa pe toţi obosiţii să mimeze alergatul pe teren. Singurul om care nu a greşit şi merită tot respectul, este Lobonţ. A dovedit că este la fel de bun ca Bufon şi ceilalţi mari portari ai campionatului. A scos echipa din nişte momente extrem de dificile, a fost atent şi acolo unde trebuia. Tot respectul! Chivu, Tamaş, Contra, Bănel, Goian, Raţ au jucat bine în mare parte, Daniel Niculae a scăzut mult în ochii mei, aproape că nu se vedea pe teren, nu a contat deloc în joc. Marius Niculae e ditamai omul, se chinuie el acolo să facă ceva, dar nu prea îi iese. Iar Mutu, la auzul veştii că are de dat aproapre toată averea lui către Chelsea, i-a intrat un morcov şi nu şi-a mai revenit. Săracul s-a chinuit, a încercat, dar oboseala şi presiunea şi-au spus cuvântul. Îmi pare rău pentru Marica şi Rădoi.

Gustul amar de la acel penalty a continuat şi aşa când ne-am văzut incapabili să batem rezervele Olandei. Olandezii au intrat cu rezervele, doar 3 fiind titulari şi în restul meciurilor, Van der Saart a stat pe bancă, odihnidu-se. Am avut toate şansele, dar nu am ştiut să profităm. Iar am visat, am visat în acea teorie cum că Olanda ar prefera să ne ia cu ea mai departe, lăsând Italia şi Franţa acasă. Chiar credeţi că îi păsa Olandei de noi sau altcineva? Aici nu e acţiune de caritate, aici e fotbal! Joci tot ce poţi până în ultima clipă. Van Persie a jucat cu sete şi dorinţă de a marca, la fel şi Robben. Ne-am apărat mai mult decât am atacat şi asta s-a văzut.

Ce a rămas după EURO 2008? Un sentiment de regret că am fi putut fi calificaţi, şansa era a noastră, dar conform tradiţiei ne-am înecat la mal. Generaţia actuală a picat cel mai greu examen, cel mai important. Da, e drept avem două meciuri egal cu campioana mondială şi vicecampioana mondială. Şi la ce ne ajută? Piţurcă a ajuns la maximul resurselor, nu mai are ce inova, adăuga, modifica. Poate doar o demisie…. Suporterii sunt partea plină a paharului. Au crezut în tricolori, au fost cei mai frumoşi, se auzeau de peste tot.

România a visat, şi de asta a pierdut. A visat prea mult, ne-a fost teamă de noi, ne-am speriat singuri când am văzut că avem şanse de a scăpa din „grupa morţii” vii. Acum, să îi lăsăm pe cei mari să îşi facă jocurile, noi ne întoarcem la bambiliciul nostru,la valizele noastre, la oile şi ciobanii noştri. Să îi lăsăm pe cei mari şi capabili să câştige.

Adio EURO 2008, un vis frumos ce aseară s-a încheiat. Totuşi, mulţumim echipei pentru că ne-a dus la EURO, că am trăit din nou acele emoţii, că a plecat de pe locul 26 la acest EURO, şi acum este pe locul 12 în clasamentul echipelor de la EURO. Mulţumim pentru momentele frumoase oferite, pentru emoţii, pentru faptul că am crezut că avem şanse, că putem fi printre cei mai buni. Poate că am fi putut mai mult, dar cu siguranţă nu toţi am crezut că vom putea nici măcar cât am făcut.

Generaţia lui Mutu şi Chivu ne-a adus iar acel sentiment extraordinar pe care îl au toate echipele participante. Inimile noastre au bătut în ritmul paşilor făcuţi de ei pe teren. Succes la Mondiale!

Anunțuri

Fascinantul EURO 2008

INTRO

Alerg, visez, sunt în centrul atenţiei, lumea atât de mare devine atât de mică în faţa balonului de fotbal. Transpir, continui să merg, depăşesc, prind viteză, simt bătaia inimii în piept, privesc disperarea în ochii adversarului. Îmi pune piedică, mă faultează, mă ridic de pe teren, continui să cred în echipa mea şi în visul nostru, fug, mingea e la picioarele mele, sunt la doar câţiva metri de poartă. Ultimele clipe, ultimele şanse….sunt doar eu şi portarul. Se aruncă, apără, fug, cad din picioare, lovesc mingea…..loveşte bara, ajunge pe linia porţii….cade în poartă. Timpul se opreşte în loc, mingea în poartă. Întorc privirea, întregul stadion de 40.000 de suporteri explodează de fericire, la fel şi inima mea. Timpul preia coordonatele normale. Urlu de bucurie, colegii sar pe mine, totul este o stare de mare fericire. Sunt cele mai preţioase secunde şi merită să profit de ele…

Deseori, sunt întrebată de ce iubesc fotbalul, de ce am pasiunea asta atât de ciudată pentru fotbal, fată fiind. Păi, când vezi meciuri ca cel dintre Olanda şi Italia de aseară, sau cel de azi dintre Spania şi Rusia, înţelegi de ce iubesc fotbalul. Poate că reflectă personalitatea mea cel mai bine: dinamism, viteză, bucurie, creativitate, fotbalul este sportul meu, este cel care îmi oferă cele mai frumoase sentimente, chiar dacă uneori sunt dezamăgită. Pentru mine, este cel mai palpitant, frumos, fascinant sport din lume. Îl iubesc şi îmi place să mă uit, să îl trăiesc.

Revenind la EURO…. Aseară am văzut primul meci din grupa C, România- Franţa, primul nostru meci la EURO. Scorul 0-0 este foarte mulţumitor pentru noi, chiar dacă jocul nu a strălucit, aplicând o tactică precaută, defensivă. Însă este normal, având în vedere că era primul meci şi jucam cu vicecampioana mondială. Oare?!… Dacă la adresa României putem aduce critici în legătură cu jocul, cred că mai interesant este de analizat jocul francezilor, care, sincer, a lăsat FOARTE MULT de dorit, având în vedere pretenţiile echipei şi renumele pe care îl are. Meciul în sine a fost ok, însă static, lipsit de imaginaţie, fără mişcare. Dacă la noi se ştia că vom ţine mingea la picior, de la francezi mă aşteptam să ne bage în viteză. Nu, şi ei făceau la fel, staţionau. Mă aşteptam la ceva mai mult din partea lor, din partea lui Mutu, care nu prea era în apele lui, mi-ar fi plăcut să joace puţin şi Marica, în rest un meci bun făcut de ai noştri. Să vedem ce facem cu celelalte două mari adversare. După 8 ani de zile, iată că Naţionala a reuşit să scoată oamenii în stradă, să strige de fericire şi să se bucure până dimineaţa. În cele din urmă, meciul cu Franţa a fost unul bun, cu un rezultat favorabil nouă, fiind primul şi singurul egal de până acum de la această ediţie a Campionatului European. Felicitări, băieţi şi mult succes în continuare!

Ce a fost mai interesant, a fost meciul al doilea din „grupa morţii”, Olanda-Italia, care aproape că a reuşit să aducă Italia în mormânt. A fost o partidă spectaculoasă, cu goluri multe, fotbal de înaltă calitate. În final, campioana mondială Italia, a fost umilită de Olanda, care a înscris 3 goluri în poarta lui Buffon. Scor: 3-0 pentru Olanda. Nu vă aşteptaţi, nu? Sincer, pentru cei care au jucat şi pariat, cred că le-a cam dat peste cap socotelile acest scor. Italia a avut o seară proastă, în care nu le-a ieşit nimic, Olanda o zi minunată, în care au jucat peste aştepările tuturor. O echipă care pare că a născut din propria cenuşă, care a reuşit să le închidă gurilor rele şi cârcotaşilor, Van Basten arătând că încă este un maestru, alături de Van Nistelrooy, care s-a împăcat cu antrenorul şi bine a făcut, pentru că a fost omul Olandei. Analizând meciurile, Portocala Mecanică pare inamicul no.1 pentru noi, Italia îşi linge rănile, ceea ce poate fi în detrimentul nostru pentru meciul de vineri, italienii venind cu sete de joc şi dorinţă de o victorie care să facă uitată umilirea, să aducă aminte de puterea pe care o are o campioană mondială. Ne aşteaptă două meciuri grele, poate chiar cu una dintre viitoarele campioane, pentru care nu putem da nici un pronostic, surpriza fiind elementul central al acestor două dispute. Sper doar ca România să nu mai fie atât de amorţită,şi să joace la nivelul adversarilor, care sunt de mare calibru, cu tehincă de joc foarte bună, viteză fenomenală şi creativitate din plin.

Meciurile de azi au fost aşa cum mă aşteptam. Spania a făcut spectacol, cu o Rusie destul de bună, dar care nu are geniul unei echipe atât de experimentată ca Spania. Scor: 4-1 pentru Spania, dintre care 3 goluri înscrise de omul meciului Davilla,făcând astfel un hat-trick, primul de la această competiţie. Puţine momente în care Rusia a fost un pericol pentru poarta lui Cassilas. Pentru mine Spania este una dintre cele mai frumoase echipe de la acest campionat, favorită la titlu. În celălalt meci, Grecia a dovedit că este campioană europeană en titre, dintr-o simplă greşeală. Un meci slab jucat de greci, cu un portar care se vede că a ajuns la apogeul carierei, un meci şters şi două goluri primite absurd. Suedia a avut asul specific, Ibrahimovici, care a avut un meci extraordinar, plus un gol marcat. În rest, au jucat bine, sigur, fără prea mare specatcol, au obţinut punctele pe care şi le doreau. Un meci bun pentru Suedia, un meci dezamăgitor pentru Grecia şi fanilor ei.

Au trecut abia 5 zile de fotbal european, mai avem atâtea, în fiecare zi două meciuri, în fiecare zi specatcol, adrenalină, viteză, joc, tactică, noroc, talent. Toate adunate într-un stadion plin de magie, un gazon care adună visele a milioane de fani, 11 magicieni de o parte şi alta şi o minge rotundă care adună visele, speranţele, lacrimile, fericirea, zâmebetele…

Primii paşi la EURO 2008

Azi este o zi importantă pentru toţi suporterii Naţionalei României şi pentru toţi pasionaţii de fotbal. Azi joacă primul meci România, la EURO, după o pauză de 8 ani. România face parte din grupa C, supranumită „grupa morţii” alături de Olanda, Franţa şi Italia. Când joci alături de campioana mondială actuală, finalista la Campionatul Mondial  şi una din echipele cele mai puternice din Europa, poţi numi grupa ca fiind „grupa morţii”.

Dar în loc să ne speriem, mai bine ne-am bucura de fiecare moment frumos pe care tricolorii ni-l vor oferi la acest EURO. Diseara, la ora 19:00, România-Franţa este primul meci din grupa C, urmat de Olanda-Italia, de la ora 21:45. Deja primele două zile de EURO s-au consumat, disputându-se partidele din grupele A şi B.

Am emoţii, am emoţii pentru România, pentru joc, pentru starea de spirit, pentru şansa noastră. Dar am încredere în tricolori, ştiu că echipa a ajuns la un grad de maturitate, că e omogenă şi că îşi dau seama de importanţa prezenţei noastre la EURO 2008. Nu mi-e frică de nici una din echipe, ci doar de noi, că ne vom speria. Sper să nu fie cazul. Când joci cu cei mai buni, trebuie să te ridici la nivelul lor, iar România sunt sigură că o va face.

Susţineţi România, fiţi suporteri adevăraţi, lăsaţi pesimismul la o parte şi încercaţi să credeţi în echipa noastră. Fotbalul naşte speranţa, iar azi vom şti durata de viaţă a speranţelor noastre. După 8 ani, România joacă şi asta e cel mai important, nu atât rezultatul, ci faptul că joacă, este acolo şi este printre cei mai buni. Nu vor fi meciuri uşoare, însă trebuie să avem încredere.

Spiritul euforic dinaintea meciului mă face să fiu aşa. Voi reveni cu un articol şi după meciurile din seara asta, unde vom vedea de ce sunt în stare adversarii noştri, de cine trebuie să ne temem mai mult sau mai puţin. Cred că puţină concentrare, seriozitate şi pasiune vor aduce rezultate bune, echipa este bună în formula actuală.

Visaţi suporteri, visaţi şi aveţi încredere în visul vostru, iar voi, ECHIPA, jucaţi cu dăruire. Cu pasiunea voastră şi puterea noastră de a visa, putem transforma visele în realitate. HAI ROMÂNIA! TE SUSŢINEM.