Cât timp ne ocupă Internetul?

Săptămâna trecută am fost la Gaudeamus. Am fost şi pentru că ai mei părinţi sunt implicaţi în diferite lansări de carte ca traducători, dar şi pentru că abia aşteptam să văd ce titluri au mai apărut. Nu am să fac o prezentare a târgului, asta găsiţi deja mult mai bine făcută pe alte site-uri.

Însă pot să spun că am reuşit să achiziţionez nişte titluri pe care mi le doream foarte mult. Abia aşteptam să le citesc, să le răsfoiesc şi să mă delectez cu ele. Dar surpriză, până astăzi, adică la o săptămână de când a început târgul(între timp s-a şi terminat) nu am apucat decât să arunc puţin un ochi peste el. De ce? Zilnic, îmi încep ziua cu un ness bun cu lapte şi deschid laptopul pentru a mă pune la curent cu noutăţile din online, media, pr, advertising şi toate domeniile conexe, plus ştirile zilei, să ştiu pe ce lume trăiesc. Dar ştim cu toţii cum e cu petrecut timpul pe Internet, din link în link, din site în site, mai găseşti un artico interesant pe vre-un site, mai găseşti un link pe Facebook, pe Twitter şi tot aşa. Şi când îţi dai seama, hop, au trecut 5-6 ore, poate chiar mai mult. În medie, jumătate de zi este risipită.

Fără să ne dăm seama, petrecem mai mult timp pe Internet decât ar trebui. Alocăm timp acestei activităţi de navigare sau socializare virtuală mult prea mult, defavorizând alte activităţi mult mai productive. Cu siguranţă, o ieşire cu prietenii, o sesiune mică de shopping sunt lucruri care ne bucură. Dar lăsând la o parte acest gen de activităţi, cum ne hrănim nevoia interioară de cunoaştere? Internetul poate fi folosit în ambele sensuri, cunoaştere şi informare, dar cititul unei cărţi  este un act de imaginaţie, care nu poat decât să ajute la dezvoltarea individului.

Revenind la ce ziceam mai sus, chiar îmi doresc să apuc să citesc acele cărţi, iar pentru că sunt implicată într-un proiect care necesită prezenţa mea pe Internet şi nu am cum să nu lucrez la laptop, tentaţia de a căuta şi de a te informa este din ce în ce mai mare.

Pentru că timpul se scurge din ce în ce mai repede în epoca asta, deşi cantitativ este acelaşi, trebuie să fim atenţi cum departajăm activităţile şi cum ne împărţim timpul astfel încât să nu uităm de nici o nevoie spirituală sau intelectuală. Pare mai uşor să citeşti o recenzie, un articol pe blog sau pur şi simplu un rezumat al unei cărţi, dar cititul unei cărţi trebuie tratat ca o activitate de relaxare, ca un joc de imaginaţie care nu poate decât să aducă satisfacţii individului. La fel şi orice altă activitate care nu implică online-ul sau calculatorul. Lumea este aici, lângă noi, trebuie doar să deschidem ochii şi să vrem să o explorăm.

Până una alta, am decis să închid laptopul şi să răsfoiesc câteva pagini :).

Anunțuri

Da, încă mai cred în blog

Astăzi am citit un post pe blogul unei foste colege de facultate şi i-am dat dreptate.  La ce ne mai foloseşte blogul dacă toată ziua ne putem expune ideile într-un mod rapid şi oricând pe Facebook sau Twitter? Acum 3 ani, aveam un blog pe alt domeniu, eram foarte entuziasmată şi nu puteam să nu scriu cel puţin o dată pe zi. E drept că şi timpul liber de atunci îmi permitea. Dar în ultimul an cred că pot număra pe degetele post-urile de pe blog. Nici nu ştiam de Facebook sau Twitter(ştiam, dar nu reprezentau nici un interes).

Acum lucrurile s-au schimbat, odată cu apariţia social media, nimeni nu mai are timp. Toată lumea s-a învăţat să caute pe Facebook, sa scrie 140 de carcatere pe Twitter, sa dea tiny-url şi tot asa. Totul mic, scurt, lipsit de personalitate. Pe de altă parte, măcar de ar fi folosite aceste instrumente într-un mod folositor. Dar dacă foloseşti social media ca să anunţi că mănânci, dormi sau bei este doar risipă de timp pentru toată lumea. De aia, nu prea mă înţeleg aceşti pasionaţi de social media când le spun că da, nu postez zilnic, nu mă uit zilnic şi viaţa mea e frumoasă.

Blogul îl consider mult mai important şi un instrument de self-branding mult mai important decât Facebook sau orice alt instrument de social media. Blogul este oglinda pură a personalităţii tale, a caracterului tău şi gradului de profesionalism în domeniul în care activezi. De aceea, ar trebui să scriem mai des, să ne preocupe mai des acest aspect. Şi să nu uităm că încă mai există oameni care trăiesc din blogging, sunt experţi şi au înţeles foarte bine ce poate aduce un blog dacă ştii să îl foloseşti în favoarea ta.

Cât de importantă este promisiunea unui brand?

Sunt o mare consumatoare de cafea, în special ness, cafea cu lapte, frappe şi 3în1. Nu trece zi să nu gust măcar unul dintre aceste tipuri de cafele, şi nu le beau pentru că aş avea nevoie. Fac parte din categoria acelor oameni la care cafeaua nu are nici un efect sau are prea rar ca ăsta să fie motivul, ci pur şi simplu îmi place gustul şi mă simt bine atunci când savurez o cafea. De aceea, poate a şi devenit un tabiet. Este clar că sunt foarte atentă cum este făcută şi ce gust are, mai ales că ness fac de mică, de când le făceam ness-ul de dimineaţă alor mei, că mă fascina să gust din crema produsă de ness:).

De aceea, pentru mine gustul este prima calitate pe care o caut la o cafea. În acelaşi timp, sunt consumatoare de publicitate, nu fug de pauza publicitară, ci din contră, rămân să văd ce spoturi mai ies pe piaţă, cum sunt gândite şi câte din ele sunt cu adevărat creative. Îmi aduc aminte că acu 2-3 ani mi-a plăcut campania de rebranding Don Cafe, care cumpărase Elite şi propunea o nouă dimensiune a cafelei. Se miza pe gustul inconfundabil al cafelei 100%braziliene, un gust pe care nu îl poţi uita prea curând. Din ce citisem, am înţeles că spotul s-ar fi filmat chiar în Brazilia pentru a da o notă de autenticitate, şi că suma cheltuită ar fi fost 1 milion de euro, plus cine ştie cât a costat cu totul rebrandingul.

Apoi, am  fost asaltată de celebra campanie a pliculeţelor de 3în1 de la Don Cafe şi celebrul sloganul „E greu să găseşti un mix bun.” Campania respectivă nu m-a dat pe spate, nu mi s-a părut foarte inteligentă, deşi a fost bine primită, dar mie una nu mi-a spus mare lucru. Am încercat şi cafeaua şi pliculeţele şi impresia a fost una foarte proastă. Ştiu sigur că nu am sa mai beau niciodată 3în1 de la Don Cafe, iar cafeaua, poate doar accidental.

Bineînţeles că totul ţine de gust şi aici este greu de făcut un barem de corectare. Dar ceea ce este important este felul în care comunică brandul şi ce transmite acesta consumatorilor sau potenţialilor consumatori. Există întotdeauna un nucleu de consumatori fideli, care nu vor renunţa la acel brand, chiar dacă atributele sale specifice lasă de dorit, pentru ei deja produsul înseamnă mai mult, e o marcă de încredere, ce le transmite mult mai mult. Pentru mine, acest brand m-a cucerit prin strategia de comunicare, dar m-a dezamagit prin produs.  Ceea ce m-a făcut să nu mai cumpăr acel produs. Iar brandul respectiv este doar un exemplu. Adevărata problemă este ce se întâmplă cu un brand când mesajul său nu mai este suficient? Poate că nu sunt singura care a fost atrasă de produs prin spot şi alte acţiuni publicitare, dar dezamăgită de produs. Brand-ul trebuie să exprime calităţile produsului, el nu trebuie să adauge ceva ce nu există, pentru că la un moment dat, consumatorii îşi vor da seama şi te vor părăsi.

E drept  că atunci când te lansezi pe o piaţă saturată, în care adversarii tăi sunt cei mai mare jucători de pe piaţă, trebuie să te diferenţiezi şi să promiţi ceva ce ceilalţi nu o fac. Aici stă problema, unde se termină promisiunea brandului şi ce se află mai departe? Şi cum aduci înapoi clienţii pe care i-ai pierdut tocmai pentru că nu au mai crezut în promisiunea brand-ului tău?

Let’s do it, România!

Urmărind ce mai este nou pe net, Facebook şi Twitter, am descoperit promovarea intensă a unui proiect care a crescut pe zi ce trece tot mai mult. Este vorba de Let’s do it România, un proiect eco, ce are ca scop motivarea românilor pentru păstrarea curăţeniei şi implicarea acestora în acest proiect, prin voluntariat. Personal, consider că este o idee bună, care se pare că este din ce în ce mai bine promovată în mediul online.

Deşi mulţi consideră că acest gen de acţiuni nu au nici un efect pe termen lung şi că românul uită repede bunele deprinderi, nu cred că asta ar trebui să fie mentalitatea. Cu cât mai multe acţiuni de acest gen, cu atât mai mult există şansa ca românii să rămână cu aceste obiceiuri. Toate acţiunile eco ar trebui repetate cât mai des, promovate intens pentru ca indivizii să înţeleagă că acest tip de comportament este unul decent şi normal.

Pe de altă parte, dacă nu se pot face schimbări ce ţin de bun simţ, se pot aplica măsuri mai drastice. În Germania, dacă arunci un chiştoc de ţigară pe stradă, rişti o amendă de 100 de euro. Nu ştiu dacă amenda creşte proporţional cu mărimea gunoiului:), dar am văzut cu ochii mei români în Germania care respectau cu sfinţenie regulile, ceea ce înseamnă că şi românii potfi educaţi să se poarte civilizat.  Mai mult, dacă toţi din jurul nostru ar ţine cont de aceste lucruri elementare, fiecare dintre noi am fi mai atenţi cu mediul înconjurător.

Cred că aceste acţiuni trebuie promovate intens, urmărite şi folosite pentru a schimba atitudinea indivizilor în ceea ce priveşte curăţenia. Chiar dacă nu au un efect puternic vizibil acum, în timp cred că dacă sunt bine organizate, evenimentele de acest gen ar putea aduce o schimbare.

Vrei să afli când ai să mori?

Sunt un mare fan al Internetului, pot spune că sunt dependentă. Zi de zi petrec foarte multe ore în faţa laptopului, trecând din site în site, din link în link până se face dimineaţa şi conştiinţa mă trimite la culcare. Îmi place posibilitatea de a găsi o infinitate de lucruri în acest ocean de informaţii care este Internetul. Şi accept faptul că tu singur trebuie să selectezi ceea ce este de calitate, necesar şi util de ceea ce este complet bullshit. Dar ceva mă face să mă uit tâmp în ecran şi să nu înţeleg. Am pornit de aici:  http://www.cabral.ro/din-ro/advertising-retard. Şi îi dau dreptate complet lui Cabral. Ce este idioţenia asta? Ce om întreg la minte caută să afle data în care va muri(presupunând că s-ar putea afla aşa ceva). Pe lângă faptul că se porneşte de la o minciună, este şi o abominaţie. Înţeleg că fiecare îşi poate încerca norocul, cu o mică afacere pe Internet, dar unde sunt limitele bunului simţ? Şi cred că cel mai grav este faptul că sigur au existat amatori de afla data când se vor face una cu pâmântul. Bun, şi după ce ai aflat această data zilei cu pricina, ce faci? Începi să îţi plănuieşti viaţa în aşa fel încât să apuci să îţi faci o parte din planuri până mori? Logica creierului meu refuză să înţeleagă ce stă în spatele acestui mic „business”.

Ok, acum că am stabilit cât de penibil este acel site sau ce o fi, mergem la acest mic anunţ publicitat. Bineînţeles, cine putea fi mai potrivit ca endorser decât Mădălina Manole? Bineînţeles că este macabru ceea ce scriu, la fel ca şi toată tâmpenia cu data morţii tale. Revenind la Mădălina, este jenant cum toate ziarele şi toată presa din România au terfelit acest caz, efectiv bătându-şi joc de memoria ei şi de familia ei. Acum, când s-a mai dus din explozia veştii, au trecut la alte metode, se folosesc de imaginea ei pentru a promova un site probabil făcut de doi puştani cărora li s-a părut „mega cool” să se joace cu moartea. Da, moartea vinde, moartea e un trend, suntem o specie căreia ne e frică de moarte, dar ne atrage într-un mod macabru şi inexplicabil. Însă, să ne păstrăm simţul raţiunii şi al umanului. Să nu ne mai batem joc de orice om care suferă sau moare.

Nu sunt un mare fan Facebook, dar pentru imaginea pe care o reprezintă ar trebui ca acel banner să nu mai existe. Nu numai că jigneşte memoria Mădălinei, dar jigneşte orice om cât de cât inteligent. Şi aici nu e vorba de Mădălina, putea să fie şi Einstein sau Guţă, e vorba de idee şi modul în care oamenii cred că pentru a te face cunoscut sau pentru a avea succes, te poţi folosi de orice mijloc. Nu, nu te poţi folosi şi nici nu poţi avea succes dacă nu te duce mintea. Glumiţele astea trec de pe azi pe mâine, iar tu o sa te întrebi „dar de ce n-a vrut lumea să afle când o să moară?Pusesem şi o poză cu Mădălina….”. Internetul trebuie folosit şi el cu cap, la fel ca orice alt mediu de informare sau promovare. Acesta este un simplu exemplu, dar nu singurul. Dacă stăm să căutăm adânc, este plin de aşa ceva şi cine ştie, poate chestii şi mai incredibil de stupide. Doamne, mare ţi-e Internetul.