Spune NU revistelor pentru femei!

Sunt genul de fata care nu crede in revistele pentru femei. Si nu pentru ca nu sunt pasionata de moda, cosmetice sau cum sa fiu fericita, ci pentru ca majoritatea sunt umplute cu quiz-uri stupide de genul „10 trucuri ca sa afli daca te insala” sau „10 pasi simpli pentru a fi fericit”. Pai daca ar fi asa usor, cred ca am fi o planeta populata numai cu femei fericite, implinite si dornice sa imparta bucuria cu ceilalti. Dar nu e asa, si nici nu exista 10 pasi clasici pe care sa ii urmam cu totii si sa descoperim fericirea.

Pe langa aceste quiz-uri, am impresia ca redactorii acestor reviste, si culmea, sunt femei, isi considera cititoarele niste fiinte cu un IQ extrem de scazut, care nu stiu decat sa isi puna unghii false, sa se uite la filme siropoase si sa fie obsedata de gandul ca barbatii sunt niste porci prin definitie, care insala si nu dau doi bani pe ele. Plus ca reviste sunt pline de reclame si nu intotdeauna sunt potrivite pentru target. In reviste ca Glamour sau Marie Claire, de ce ai pune reclame la niste produse foarte scumpe, cand stii bine ca femeile care cumpara aceste reviste au bugetele mai mici decat femei care cumpara Tabu sau The One? E drept ca si invers se poate, sa cumperi o revista pentru un public cu bani si sa nu iti permiti multe din produsele prezentate.

Orice publicatie are nevoie de editorial, materiale scrise, nu doar adunaturi de quiz-uri. E usor sa gasesti pe net 10 trucuri pentru marile probleme, insa e greu sa analizezi si sa oferi solutii. Dar fetele care scriu sunt constiente de asta, insa prefera sa ofere aceste mici articole ce sunt la mare cautare, insa acestea se uita in primul minut dupa ce ai inchis revista. Revistele cu adevarat bune sunt cele pe care le poti deschide si la sase luni distanta pentru  a reciti un articol.

Nu voi fi ipocrita, mi-au trecut prin maini aproape toate revistele pentru femei: si cele mai scumpe, si cele axate mai mult pe cancan sau cele axate pe moda, si cele generaliste. Si am putut sa imi fac o parere. Unele au decazut mult fata de  conceptul lor initial sau fata de editiile lor din strainatate, altele n-au avut nici o sansa inca de la inceput.

Si da, citesc o revista, ba chiar sunt fana si o cumpar luna de luna. Este vorba de Elle. Nu vreau prin acest post sa ii fac reclama revistei, insa eu o consider un exemplu de urmat pentru toate celelalte reviste. In opinia mea, Elle este revista cea mai inteligenta, bine facuta si documentata pentru femei. Azi dimineata de exemplu, in drum spre servici, am citit un articol extrem de bine facut despre discriminarea pe podium a modelelor, in special datorita culorii. Inclusiv astazi, modelele de culoare castiga mai putin decat celelalte, nu sunt atat de dorite pe podium ca modelele albe si nici nu sunt atat de multe. Iar designerii gasesc scuze de tot felul, princiapala fiind faptul ca nu se potrivesc cu conceptul prezentarii. Bineinteles, articolul este mult mai amplu, nu stau sa fac rezumat, insa este un exemplu de cum se pot face materiale bune. E drept, s-a si muncit la el.

Revistele pentru femei ar trebui sa fie interesante, sa ne invete cate ceva despre noi, despre cum sa ne mentinem sanatoase. Nu am nimic impotriva cu expunerea de produse, promovarea lor si cu articolele in care sunt prezentate trucuri de tot felul. Avem nevoie si de ele, dar as vrea sa vad mai mult continut editorial si mai putin bla-bla-bla.Interviurile cu diferite personalitati, materiale scrise de oameni interesanti si conceptele creative ale articolelor raman in mintea noastra si ne conving sa cumparam si luna viitoare.

Daca nu vor schimba nimic unele reviste, vom prefera sa citim un articol de pe nu stiu ce site decat sa cumparam diverse reviste  si tot  publicatiile  vor avea de suferit. Sunt prea multe si prea putine bune. Gasiti solutia pentru a va diferentia si a oferi ceva cu adevarat interesant.

Anunțuri

Cât timp ne ocupă Internetul?

Săptămâna trecută am fost la Gaudeamus. Am fost şi pentru că ai mei părinţi sunt implicaţi în diferite lansări de carte ca traducători, dar şi pentru că abia aşteptam să văd ce titluri au mai apărut. Nu am să fac o prezentare a târgului, asta găsiţi deja mult mai bine făcută pe alte site-uri.

Însă pot să spun că am reuşit să achiziţionez nişte titluri pe care mi le doream foarte mult. Abia aşteptam să le citesc, să le răsfoiesc şi să mă delectez cu ele. Dar surpriză, până astăzi, adică la o săptămână de când a început târgul(între timp s-a şi terminat) nu am apucat decât să arunc puţin un ochi peste el. De ce? Zilnic, îmi încep ziua cu un ness bun cu lapte şi deschid laptopul pentru a mă pune la curent cu noutăţile din online, media, pr, advertising şi toate domeniile conexe, plus ştirile zilei, să ştiu pe ce lume trăiesc. Dar ştim cu toţii cum e cu petrecut timpul pe Internet, din link în link, din site în site, mai găseşti un artico interesant pe vre-un site, mai găseşti un link pe Facebook, pe Twitter şi tot aşa. Şi când îţi dai seama, hop, au trecut 5-6 ore, poate chiar mai mult. În medie, jumătate de zi este risipită.

Fără să ne dăm seama, petrecem mai mult timp pe Internet decât ar trebui. Alocăm timp acestei activităţi de navigare sau socializare virtuală mult prea mult, defavorizând alte activităţi mult mai productive. Cu siguranţă, o ieşire cu prietenii, o sesiune mică de shopping sunt lucruri care ne bucură. Dar lăsând la o parte acest gen de activităţi, cum ne hrănim nevoia interioară de cunoaştere? Internetul poate fi folosit în ambele sensuri, cunoaştere şi informare, dar cititul unei cărţi  este un act de imaginaţie, care nu poat decât să ajute la dezvoltarea individului.

Revenind la ce ziceam mai sus, chiar îmi doresc să apuc să citesc acele cărţi, iar pentru că sunt implicată într-un proiect care necesită prezenţa mea pe Internet şi nu am cum să nu lucrez la laptop, tentaţia de a căuta şi de a te informa este din ce în ce mai mare.

Pentru că timpul se scurge din ce în ce mai repede în epoca asta, deşi cantitativ este acelaşi, trebuie să fim atenţi cum departajăm activităţile şi cum ne împărţim timpul astfel încât să nu uităm de nici o nevoie spirituală sau intelectuală. Pare mai uşor să citeşti o recenzie, un articol pe blog sau pur şi simplu un rezumat al unei cărţi, dar cititul unei cărţi trebuie tratat ca o activitate de relaxare, ca un joc de imaginaţie care nu poate decât să aducă satisfacţii individului. La fel şi orice altă activitate care nu implică online-ul sau calculatorul. Lumea este aici, lângă noi, trebuie doar să deschidem ochii şi să vrem să o explorăm.

Până una alta, am decis să închid laptopul şi să răsfoiesc câteva pagini :).

Da, încă mai cred în blog

Astăzi am citit un post pe blogul unei foste colege de facultate şi i-am dat dreptate.  La ce ne mai foloseşte blogul dacă toată ziua ne putem expune ideile într-un mod rapid şi oricând pe Facebook sau Twitter? Acum 3 ani, aveam un blog pe alt domeniu, eram foarte entuziasmată şi nu puteam să nu scriu cel puţin o dată pe zi. E drept că şi timpul liber de atunci îmi permitea. Dar în ultimul an cred că pot număra pe degetele post-urile de pe blog. Nici nu ştiam de Facebook sau Twitter(ştiam, dar nu reprezentau nici un interes).

Acum lucrurile s-au schimbat, odată cu apariţia social media, nimeni nu mai are timp. Toată lumea s-a învăţat să caute pe Facebook, sa scrie 140 de carcatere pe Twitter, sa dea tiny-url şi tot asa. Totul mic, scurt, lipsit de personalitate. Pe de altă parte, măcar de ar fi folosite aceste instrumente într-un mod folositor. Dar dacă foloseşti social media ca să anunţi că mănânci, dormi sau bei este doar risipă de timp pentru toată lumea. De aia, nu prea mă înţeleg aceşti pasionaţi de social media când le spun că da, nu postez zilnic, nu mă uit zilnic şi viaţa mea e frumoasă.

Blogul îl consider mult mai important şi un instrument de self-branding mult mai important decât Facebook sau orice alt instrument de social media. Blogul este oglinda pură a personalităţii tale, a caracterului tău şi gradului de profesionalism în domeniul în care activezi. De aceea, ar trebui să scriem mai des, să ne preocupe mai des acest aspect. Şi să nu uităm că încă mai există oameni care trăiesc din blogging, sunt experţi şi au înţeles foarte bine ce poate aduce un blog dacă ştii să îl foloseşti în favoarea ta.

Let’s do it, România!

Urmărind ce mai este nou pe net, Facebook şi Twitter, am descoperit promovarea intensă a unui proiect care a crescut pe zi ce trece tot mai mult. Este vorba de Let’s do it România, un proiect eco, ce are ca scop motivarea românilor pentru păstrarea curăţeniei şi implicarea acestora în acest proiect, prin voluntariat. Personal, consider că este o idee bună, care se pare că este din ce în ce mai bine promovată în mediul online.

Deşi mulţi consideră că acest gen de acţiuni nu au nici un efect pe termen lung şi că românul uită repede bunele deprinderi, nu cred că asta ar trebui să fie mentalitatea. Cu cât mai multe acţiuni de acest gen, cu atât mai mult există şansa ca românii să rămână cu aceste obiceiuri. Toate acţiunile eco ar trebui repetate cât mai des, promovate intens pentru ca indivizii să înţeleagă că acest tip de comportament este unul decent şi normal.

Pe de altă parte, dacă nu se pot face schimbări ce ţin de bun simţ, se pot aplica măsuri mai drastice. În Germania, dacă arunci un chiştoc de ţigară pe stradă, rişti o amendă de 100 de euro. Nu ştiu dacă amenda creşte proporţional cu mărimea gunoiului:), dar am văzut cu ochii mei români în Germania care respectau cu sfinţenie regulile, ceea ce înseamnă că şi românii potfi educaţi să se poarte civilizat.  Mai mult, dacă toţi din jurul nostru ar ţine cont de aceste lucruri elementare, fiecare dintre noi am fi mai atenţi cu mediul înconjurător.

Cred că aceste acţiuni trebuie promovate intens, urmărite şi folosite pentru a schimba atitudinea indivizilor în ceea ce priveşte curăţenia. Chiar dacă nu au un efect puternic vizibil acum, în timp cred că dacă sunt bine organizate, evenimentele de acest gen ar putea aduce o schimbare.

Să imi fie ruşine!

Am o dilemă. Maare de tot. Nu sunt „afectată” de sindromul reţelelor de socializare, dar aş vrea să lucrez în PR. Eh, fraza asta sună cam apocaliptică şi cam de final de carieră. Dar să fiu mai explicită. Am un cont şi pe twitter şi pe facebook, postez rar, dar urmăresc des mai tot ce se întâmplă. De obicei, îmi place să fiu la curent cu tot ce este nou în jurul meu, să înţeleg rapiditatea cu care se dezvoltă noile instrumente şi canale de comunicare. Dacă la început nu mă interesa deloc nici twitter, nici facebook, acum am devenit mai înţelegătoare şi am decis să le observ mai atent. Este drept că de câteva ori am găsit linkuri interesante, ştiri atractive, dar nu pot să spun că cele două reţele de socializare m-au dat pe spate.

Am fost acum câteva săptâmâni la un interviu, la o agenţie de pr. Printre întrebările puse, a fost şi cea legată de facebook şi twitter şi cum le utilizez. Şi am recunoscut că nu postez zilnic pentru că nu vreau să umplu spaţiu degeaba, ci vreau să activez acele conturi atunci când voi avea mesaje relevante zi de zi. Sunt zile moarte în care nu faci nimic, sau din contră, faci atât de multe încât numai la twitter nu te gândeşti. Da, poate că greşesc, poate că am o abordare care nu-mi va aduce prea mult noroc. Dar nimic până acum nu m-a convins să încerc mai mult. Tot în timpul respectivului interviu, am demonstrat că m-am documentat despre agenţie şi activitatea lor. Reacţia imediată a fost:”A, bun, văd că ne-ai citit profilul de pe Facebook”. Dar, vai, NU! Nu, nu am aflat acele lucruri de pe Facebook, ci de pe alte site-uri, din prezentări, din interviuri etc. Aşa că pot să fiu la fel de informată şi daca nu navighez pe acele două site-uri. La finalul interviului, ştiam că nu mă vor chema, de altfel, nu s-au sinchisit să dea nici un mail de „ne pare rău, postul a fost ocupat”, ca să ştii şi tu cum stau lucurile. Pe lângă alte motive mai mult sau mai puţin administrative, ştiu că şi ăsta a fost un alt motiv. Dar daca nu îl folosesc activ contul meu, nu înseamnă că pentru locul de muncă nu as face-o profesionist şi de calitate.

Acum, stau şi îmi pun o întrebare care îmi cam îneacă toate gândurile: dacă nu eşti atât de „emoţionat” şi pasionat de acest fenoment „twittbook”(ca să nu mă repet cu twitterul şi facebookul), nu mai poţi fi specialist în comunicare şi nu mai poti activa în domeniu? Adică tot ce am învăţaţ în facultate este inutil? Practic, prea puţin am învăţat în facultate despre online. Pe mine mă frământă lucrurile astea, nu se mai poate face PR fără social media?

Ca să nu mai aduc vorba despre Farmville, care este noua isterie a jocurilor on-line. Multe discuţii despre pinguini rătăciţi  la fermă, despre cum să culegem pepeni, roşii, ceapă şi ce alte legume mai doriţi.

Nu zic că sunt complet irelevante aceste două reţele de socializare, am văzut şi lucrurile bune şi puterea lor de a atrage informaţia şi interesul, însă eu încă le caut esenţa. Pe mine nu m-au vrăjit. Probabil că voi învăţa să le folosesc corect şi să mă folosesc de ele. Dar încă mai cred că sunt supraevaluate. Iar dacă nu mă vor vrăji niciodată, să-mi fie ruşine?Aştept motive pentru care ar trebui să mă las  „fermecată” de social media.

*poza este preluată de aici

De ce nu mai scriu?

Asa cum cred ca se vede cu ochiul liber, de ceva timp nu am mai scris pe nici un blog. Nu am mai avut acel feeling drag mie sa ma apuc sa imi insirui toate aberatiile ce izbucneau in capsorul asta al meu. Si daca de o luna nu am mai scris, mi-am pus intrebarea logica:de ce mi-am facut un blog si de ce inca il mai am? Mi-am facut blog din mai multe motive:principalul a fost sa am un loc al meu unde sa adun tot ce scriu si in acelasi timp sa impartasesc si cu ceilalti, poate pe unii chiar ii va interesa. Bineinteles ca mi-am dorit sa fac ceva cu blogul, dar usor, usor, citindu-i mai des pe Zoso, Arhi, Piticu’, Visurat, mi-am dat seama ca ceea ce fac eu nu se numeste blogging, ci e mai mult un capriciu. Pentru a fi blogger iti trebuie destule calitati si mai ales, fructificate zilnic. Or daca nici macar nu sunt in stare sa actualizez zilnic blogul, ce sa mai vorbim si de continut relevant pentru cititori? Evident, apoi mi-au perit toate gandurile legate de a face din acest blog unul de succes.

Traficul meu este unul infim, la fel si numarul posturilor. So, am stat si am analizat situatia, daca sa il inchid sau sa il pastrez. Si am decis sa il pastrez. De ce? In primul rand, am inceput  cu drag acest blog, asta este una din pasiunile mele, sa scriu. Consider ca am cate ceva de spus si nu vad de ce nu as face-o. Apoi, daca am vazut care imi sunt problemele, solutia nu este sa stau si sa ma plang, ci sa incerc sa evaluez corect situatia si a o imbunatati. Nu cred ca voi ajunge la reteta bloggerilor de succes, de altfel nu as putea scrie zilnic doar pentru ca trebuie. Nu, prefer sa scriu mai rar decat sa scriu zilnic si prost sau irelevant. Multe articole, bloguri, site-uri sunt irelevante, nu aduc nou, nu schimba nimic, sunt doar copii false dupa modele de succes. Dar acesta nu este un site, este un blog, este punctul meu de vedere exprimat cu privire la diverse evenimente, situatii,imprejurari, lucruri etc.

Am ramas surprinsa sa vad ca desi nu am facut nici un fel de promovare acestui blog de ceva timp, cititorii continuau sa vina. Putini, ce-i drept, un numar foarte mic pentru marii zei ai blogosferei, dar pentru mine era de ajuns sa stiu ca totusi sunt citita fara sa depun un efort. Si m-am gandit, dar eu ce le ofer acelor oameni care fie se intorc, fie vin pentru prima oare pe acest blog? Si am decs sa schimb, sa incerc sa scriu mai des, sa ofer acelora dintre voi care intrati si ma cititi, sa va ofer ceva interesant.

In acest moment, nu va pot oferi decat noul site pentru care lucrez www.arenabiz.ro, un site ce doreste sa ofere povestile de succes din online-ul romanesc, in asa fel incat si tinerii si noii antreprenori sa isi poata gasi fie un model, fie sa afle ca nimanui nu i-a fost usor sa ajunga acolo unde este. Primul interviu luat este cel cu Florin Grozea de la Hi-Q, care a dezvoltat proiectul http://www.eOk.ro. Aici gasiti si interviul:http://www.arenabiz.ro/e-ok-sau-nu/. In scurt timp,  va fi postat pe site si interviul cu Andrei Rosca de la Bookblog, despre succesul unui blog de cultura.

Promit sa revin mai des si cu articole interesante.Pana atunci, bucurati-va de zilele frumoase si insorite de primavara.