Today, God is a DJ

Poate cei care care mă cunosc mai bine, ştiu că una dintre marile mele pasiuni este muzica electronică. În ultimii ani, pot să spun că sunt la curent cu marile evenimente şi cele mai importante(din păcate, nu am cum să ajung la ele), dar încerc ca la cele din Bucureşti să ajung cât mai des. Ascult zilnic genul ăsta de muzică şi este stilul de muzică pe care îl ador pentru că mă binedispune de fiecare dată. Încerc să ascult câţi mai mulţi artişti, formaţii, pentru a vedea cât de departe se poate ajunge, care este gradul de creativitate şi de noutate.

Cum a început pasiunea? Culmea, tatăl meu este cel care mi-a deschis apetitul pentru acest gen de muzică. Am ascultat şi Kraftwerk, Jean Michel Jarre, Robert Miles etc. Dar probabil că cei care m-au cucerit definitiv sunt cei de la Faithless. Când am ascultat prima dată „God is a DJ” am ştiut că acest microb al muzicii electronice(aici includ toate genurile şi sub-genurile), nu mă va lăsa niciodată.

Astfel, după ce m-am delectat cu această capodoperă, am căutat să ascult şi să cunosc muzica bună a acestui gen. Tata a venit cu cd-ul la mine şi mi-a zis „Ia uite ce am cumpărat, hai să ascultăm” (văzusem de n ori videoclipul la tv).

And that’s how the story begins…

P.S.În curând, voi lansa o nouă rubrică pe blog, legată de muzică în care voi publica articole despre artiştii mei preferaţi, vă voi arăta nişte melodii excepţionale şi am să vă fac mai cunoscută această lume, care este una cu totul deosebită din toate punctele de vedere. So, stay tuned.

Let’s do it, România!

Urmărind ce mai este nou pe net, Facebook şi Twitter, am descoperit promovarea intensă a unui proiect care a crescut pe zi ce trece tot mai mult. Este vorba de Let’s do it România, un proiect eco, ce are ca scop motivarea românilor pentru păstrarea curăţeniei şi implicarea acestora în acest proiect, prin voluntariat. Personal, consider că este o idee bună, care se pare că este din ce în ce mai bine promovată în mediul online.

Deşi mulţi consideră că acest gen de acţiuni nu au nici un efect pe termen lung şi că românul uită repede bunele deprinderi, nu cred că asta ar trebui să fie mentalitatea. Cu cât mai multe acţiuni de acest gen, cu atât mai mult există şansa ca românii să rămână cu aceste obiceiuri. Toate acţiunile eco ar trebui repetate cât mai des, promovate intens pentru ca indivizii să înţeleagă că acest tip de comportament este unul decent şi normal.

Pe de altă parte, dacă nu se pot face schimbări ce ţin de bun simţ, se pot aplica măsuri mai drastice. În Germania, dacă arunci un chiştoc de ţigară pe stradă, rişti o amendă de 100 de euro. Nu ştiu dacă amenda creşte proporţional cu mărimea gunoiului:), dar am văzut cu ochii mei români în Germania care respectau cu sfinţenie regulile, ceea ce înseamnă că şi românii potfi educaţi să se poarte civilizat.  Mai mult, dacă toţi din jurul nostru ar ţine cont de aceste lucruri elementare, fiecare dintre noi am fi mai atenţi cu mediul înconjurător.

Cred că aceste acţiuni trebuie promovate intens, urmărite şi folosite pentru a schimba atitudinea indivizilor în ceea ce priveşte curăţenia. Chiar dacă nu au un efect puternic vizibil acum, în timp cred că dacă sunt bine organizate, evenimentele de acest gen ar putea aduce o schimbare.

De la malu’ marii

Vacanta e o perioada frumoasa, pe care ti-ai dori sa nu se termine prea curand. Dupa vacanta frumoasa, vine si partea mai gri a situatiei, acea stare de letargie care tine cel putin 2 saptamani. Asa mi se intampla mie acum, desi tot sunt in vacanta, adica nu m-am intors la nici un job sau nimic asemanator, ci doar la vechea monotonie. Dupa 10 zile la mare, totul pare mai „acru”. Cautarile de joburi sunt si ele letargice, avand in vedere ca mai toata lumea isi termina concediile si e cam slabuta oferta, plus criza, care pare sa acapareze mai mult decat ne imaginam ofertele de munca.
Dar sa ne amintim de vacanta si frumoasele valuri. La mare am fost in Mamaia, dupa ce am incercat sa gasesc un loc dragut si in alta parte a litoralului romanesc. Nimic, doar darapanaturi si saracie. Toate celelalte statiuni ca Jupiter, Venus si Olimp sunt pe moarte sau mai supravietuiesc cu hoteluri prafuite la propriu, cu o carpeta pe post de covor neschimbata de la inaugurare, undeva in anii ’70. Insa preturile sunt conform anului 2010,desi serviciile lasa mult de dorit. Astfel, dupa o scurta plimbare, am ales tot Mamaia. De ce?Nu o fi statiunea perfecta, dar este cea mai vie de pe litoralul nostru. Intr-adevar, are foarte mult aspecte slabe si bile negre, dar daca oamenii ar avea mai mult bun simt, chiar ar putea fi o statiune frumoasa. Problema vine din mentalitate, multi acuza ca cei care au interese locale sunt de vina, ca nu fac nimic, doar profita. Da, e drept, uneori e furt pe fata la preturile pe care cei din statiune le practica, dar am fost atenta la turisti, la oamenii care vin. De cele mai multe ori, ei sunt badaranii, care nu stiu nici sa isi arunce punga de seminte la gunoi, fetele imbracate sumar, care cred ca sunt niste finute daca isi pun un metru de tocuri si un centimetru de fusta.
Lista cu argumentele contra poate dura o eternitate, insa as vrea sa punctez punctele pro, ca tot sunt mai putine. Exista o terasa foarte frumoasa,Ipanera,care te face sa te simti ca in Grecia sau Turcia, este pe plaja, are un aspect placut, totul este din lemn, muzica se aude in surdina si este lounge, bauturile sunt bune, se si mananca, dar pana in ora 22, apoi servirea se face numai de la bar, barmanii stand pana la ultimul client. Daca vreti un loc inchis cu aer conditionat, recomand terasa de la hotel Golden Tulip, chiar daca suna de fite, nu este, au un frappe foarte buna, muzica exceptionala iar panorama este de vis. Plajele sunt destul de ocupate, iar unde se ocupa diferite hoteluri sunt cat de cat ingrijite, dar mizeria nu tine decat de fiecare dintre noi si cei 7 ani de acasa pe care fie ii avem, fie i-am uitat.
Dar anul asta cea mai frumoasa amintire o am de la Sunwaves, editia cu numarul 8, o seara si dimineata cu muzica electronica de exceptie. Dj renumiti ca James Zabiela, Carl Cox, Richie Hawtin, Dj Sneak si impreuna cu dj romani: Petre Inspiresc,Suie Paparude, Adrian Eftimie au facut valuri de sambata seara si pana duminica la pranz, mixand si oferind bucurie miilor de oameni care au venit la eveniment. Ce mi s-a parut misto a fost faptul ca anul acesta au ramas foarte multi pana dimineata sa prinda rasaritul, moment in care dj de la platane au dat tot ce era mai bun. Merita sa veniti, daca sunteti fani ai genului muzical. Se asculta mai mult techno, house, deephouse, minimal tech etc.
Per ansamblu, nu recomand nici o statiune din Romania, cu banii astia va puteti duce linistit in Europa, in niste conditii mult mai bune si cu peisaje mult mai frumoase. Dar daca vreti un weekend sau nu va incanta ideea de a pleca din Romania, eu zic ca Mamaia are diverisitate, in comparatie cu orice alta statiune de la noi. Acum depinde de fiecare, cat poate sa suporte si mai ales cat de dispus sa plateasca.
Profitati de ultimele zile de concediu, vara sau vacanta si relaxati-va, caci pana la urma tot vara este cel mai frumos anotimp.

Aberaţii de noapte

În acest moment, ar trebui să fac lucruri mult mai importante, dar nu am nici un chef. Este cald, este vară şi este trecut de miezul nopţii. Şi culmea, toată ziua am fost moleşită şi acum observ că am devenit energică. Poate şi datorită faptului cp sunt la al doilea ness pe ziua de azi. Sau ar fi primul pe ziua de azi, dacă ne uităm la ceas.

De 2 zile aştept un email foarte important, aştept să mă bage şi pe mine cineva în seamă, pentru a putea lucra cum trebuie, pentru a nu-mi risipi energia în ceva ce la final va fi considerat ca nefiind „ceea ce trebuie”. Sunt genul de persoană căreia nu îi place să muncească degeaba, mai ales când este vorba de lucruri foarte importante pentru viitor, cum ar fi licenţa.  Nu am nici foarte multă răbdare, recunosc, dar când sunt pe ultima sută de metri, devin extrem de agitată, dar productivă. Însă în weekendul ăsta, am fost atât de nelinştită încât nici nu am ştiut cu ce şi de unde să încep şi nimic nu părea să se lege. Cred că am ajuns la punctul cel mai înalt al saturaţiei, unde efectiv nu mai încape nimic, doar lehamitea şi dorul de a termina mai repede şi a începe un nou capitol al vieţii.

Pe lângă ness-ul pe care îl beau, cred că muzica ce o ascult liniştită în căşti are partea ei de vină. Uneori, nu pot să lucrez decât cu muzică, aşa am învăţat toţi anii de facultate, îmi luam laptopul în braţe, cafeaua în dreapta mea şi alcătuiam un playlist cu mixurile cele mai de suflet. Da, am invăţat ascultând muzică electronică şi chiar eram productivă:).

Am multe de povestit şi de scris, dar mă voi apuca serios de povestit după ce voi reuşi să termin povestea asta cu licenţa şi când mă voi simţi în sfârşit, un om mai liber. And now, back to work. Şi vă las mai jos să ascultaţi o melodie care merge perfect cu serile răcoroase de vară.

Pe unde mai umblu….

De ceva timp nu am mai apucat să scriu deloc pe blog, din păcate. Licenţa şi o sesiune incredibil de solicitantă mi-au furat şi ultima fărâmă de timp liber. Între timp, am scăpat de sesiune, am terminat şi cu examenele, licenţa e aproape gata, rămâne de văzut cum mă voi descurca la prezentare.

Ce-i drept, m-am apucat de citit o carte foarte interesantă, „Evreul din Linz” scrisă de Kimberley Cornish. Ipoteza de la care pleacă această carte este aceea cum că Hitler şi filosoful Wittgenstein s-ar fi cunoscut şi între cei doi s-ar fi petrecut ceva, ba chiar cel din urmă ar fi fost motivul pentru care dictatorul a căpătat o ură atât de mare pentru evrei.  Cartea este plină de informaţii biografice, deci nu este un roman poliţist, dar îţi creează acelaşi sentiment, fie doar şi prin tema îndrăzneaţă pe care romanul o propune. Este captivantă şi nu prea poţi să o laşi din mână.

Vara asta se pare că a pus stăpânire, iar temperaturile sunt din ce în ce mai ridicate, efectiv nu pot să stau decât ca o legumă şi să mă topesc:)) Iar dacă sunteţi pasionaţi de publicitate, recomand cu căldura revista celor de la ADVICE. O găsiţi aici.

Am fost la Bookfest, anul acesta fiind o ediţie de succes, editurile au vândut destul de bine, au fost cărţi foarte interesante prezentate, iar în unele cazuri şi preţurile au fost reduse considerabil. Lansările au fost destul de dese, chiar dacă la un moment dat un intervenit nişte probleme tehnice, totul a descurs ok. Românii încă mai citesc, chiar dacă prea puţini, este plăcut să vezi că mai există interes pentru cărţi şi pentru citit.

Trend-ul societatii actuale: Downshifting-ul

Acum cateva luni, mi-a ajuns la urechi un termen care mi-a starnit curiozitatea, si anume acela de „downshifting”. Bineinteles ca am cautat o explicatie, sa vad ce inseamna. Si am aplicat cea mai simpla metoda, metoda „google it”. Mare mi-a fost mirarea sa vad cate pagini a generat acest cuvant. Bun, dar ce este cu acest downshifting?

Daca ar fi sa luam cea mai simpla explicatie si cea mai la indemana, adica preaslavita wikipedie, ea ne invata ca acest termen reprezinta un comportament social in care indivizii aleg sa traiasca mai simplu pentru a evada din stresul cotidian si obsesia aspectului material, caracteristica zilelor noastre. Practic, prin acest comportament se incearca crearea unei balante intre munca si timpul liber. Desi am fi tentati sa spunem ca este un termen nou, acesta a aparut inca din anii ’90. Practic,cum se manifesta acest comportament? Se pune mai mult accent pe partea spirituala a vietii si existentei indivizilor, valorile sunt altele si nu cele proclamate de societatea consumerista, timpul liber capata o noua valenta, petrecerea timpului cu prietenii si familia este un lucru ce ocupa un loc principal in agenda adeptilor acestui stil de viata.

Gasiti tot articolul aici

Meniul vieţii

Tânjim atât de mult după cuvinte, ne clădim un întreg univers alcătuit din cuvinte, vorbe, dar până la urmă cu ce ne alegem? Cu iluzia că pot înlocui orice altceva cuvintele. Simţim nevoia să vorbim în neştire, oriunde, oricând, cu oricine, pâna la epuizare ultimului neuron plictisit.

Acum, nu vreau decât tăcere.Să tac, să stau pe marginea lumii şi să privesc un copac. Fără zgomot, fără vorbe aruncate în sictir, fără feţe obosite, zdruncinate de „cotidian”. Vreau acea sălbăticie primordială, de care nu mai avem parte. Vreau să stau întinsă pe iarbă, să deschid ochii şi inima mea să fugă pe cer, printre milioanele de stele ce ard cupola nestematelor cereşti.

Victimă sigură a comunicării, încerc să îmi ascult instinctele şi să o iau la goană, pe unde apuc şi eu, prin natură şi tăcere. Nu aş vrea să aud decât sunetul cascadei şi al inocenţei..De multe ori, mi-am imaginat viaţa un meniu. Ca atunci când intri într-un restaurant şi deschizi meniul şi ai, fie surprize plăcute, fie surprize neplăcute. Şi, în acelaşi timp, ce poate fi mai diversificat decât un meniu?

Nu vreau să aud nici „ce mai faci? cum o mai duci?” nimic. Am obosit şi am căpătat o aromă amăruie de care nu mai scap. Mi-e dor de cireşele şi frişca vieţii, toate la pachet, cu sucul de portocale al destinului. Ăsta e meniul vieţii, dar din păcate, se transformă tot mai mult în meniu de fast-food.

Azi,în meniul vieţii avem oboseală, frig, zgomot şi sictir(porţie dublă). Tu ce ai în meniu?