Da, încă mai cred în blog

Astăzi am citit un post pe blogul unei foste colege de facultate şi i-am dat dreptate.  La ce ne mai foloseşte blogul dacă toată ziua ne putem expune ideile într-un mod rapid şi oricând pe Facebook sau Twitter? Acum 3 ani, aveam un blog pe alt domeniu, eram foarte entuziasmată şi nu puteam să nu scriu cel puţin o dată pe zi. E drept că şi timpul liber de atunci îmi permitea. Dar în ultimul an cred că pot număra pe degetele post-urile de pe blog. Nici nu ştiam de Facebook sau Twitter(ştiam, dar nu reprezentau nici un interes).

Acum lucrurile s-au schimbat, odată cu apariţia social media, nimeni nu mai are timp. Toată lumea s-a învăţat să caute pe Facebook, sa scrie 140 de carcatere pe Twitter, sa dea tiny-url şi tot asa. Totul mic, scurt, lipsit de personalitate. Pe de altă parte, măcar de ar fi folosite aceste instrumente într-un mod folositor. Dar dacă foloseşti social media ca să anunţi că mănânci, dormi sau bei este doar risipă de timp pentru toată lumea. De aia, nu prea mă înţeleg aceşti pasionaţi de social media când le spun că da, nu postez zilnic, nu mă uit zilnic şi viaţa mea e frumoasă.

Blogul îl consider mult mai important şi un instrument de self-branding mult mai important decât Facebook sau orice alt instrument de social media. Blogul este oglinda pură a personalităţii tale, a caracterului tău şi gradului de profesionalism în domeniul în care activezi. De aceea, ar trebui să scriem mai des, să ne preocupe mai des acest aspect. Şi să nu uităm că încă mai există oameni care trăiesc din blogging, sunt experţi şi au înţeles foarte bine ce poate aduce un blog dacă ştii să îl foloseşti în favoarea ta.

Cât de importantă este promisiunea unui brand?

Sunt o mare consumatoare de cafea, în special ness, cafea cu lapte, frappe şi 3în1. Nu trece zi să nu gust măcar unul dintre aceste tipuri de cafele, şi nu le beau pentru că aş avea nevoie. Fac parte din categoria acelor oameni la care cafeaua nu are nici un efect sau are prea rar ca ăsta să fie motivul, ci pur şi simplu îmi place gustul şi mă simt bine atunci când savurez o cafea. De aceea, poate a şi devenit un tabiet. Este clar că sunt foarte atentă cum este făcută şi ce gust are, mai ales că ness fac de mică, de când le făceam ness-ul de dimineaţă alor mei, că mă fascina să gust din crema produsă de ness:).

De aceea, pentru mine gustul este prima calitate pe care o caut la o cafea. În acelaşi timp, sunt consumatoare de publicitate, nu fug de pauza publicitară, ci din contră, rămân să văd ce spoturi mai ies pe piaţă, cum sunt gândite şi câte din ele sunt cu adevărat creative. Îmi aduc aminte că acu 2-3 ani mi-a plăcut campania de rebranding Don Cafe, care cumpărase Elite şi propunea o nouă dimensiune a cafelei. Se miza pe gustul inconfundabil al cafelei 100%braziliene, un gust pe care nu îl poţi uita prea curând. Din ce citisem, am înţeles că spotul s-ar fi filmat chiar în Brazilia pentru a da o notă de autenticitate, şi că suma cheltuită ar fi fost 1 milion de euro, plus cine ştie cât a costat cu totul rebrandingul.

Apoi, am  fost asaltată de celebra campanie a pliculeţelor de 3în1 de la Don Cafe şi celebrul sloganul „E greu să găseşti un mix bun.” Campania respectivă nu m-a dat pe spate, nu mi s-a părut foarte inteligentă, deşi a fost bine primită, dar mie una nu mi-a spus mare lucru. Am încercat şi cafeaua şi pliculeţele şi impresia a fost una foarte proastă. Ştiu sigur că nu am sa mai beau niciodată 3în1 de la Don Cafe, iar cafeaua, poate doar accidental.

Bineînţeles că totul ţine de gust şi aici este greu de făcut un barem de corectare. Dar ceea ce este important este felul în care comunică brandul şi ce transmite acesta consumatorilor sau potenţialilor consumatori. Există întotdeauna un nucleu de consumatori fideli, care nu vor renunţa la acel brand, chiar dacă atributele sale specifice lasă de dorit, pentru ei deja produsul înseamnă mai mult, e o marcă de încredere, ce le transmite mult mai mult. Pentru mine, acest brand m-a cucerit prin strategia de comunicare, dar m-a dezamagit prin produs.  Ceea ce m-a făcut să nu mai cumpăr acel produs. Iar brandul respectiv este doar un exemplu. Adevărata problemă este ce se întâmplă cu un brand când mesajul său nu mai este suficient? Poate că nu sunt singura care a fost atrasă de produs prin spot şi alte acţiuni publicitare, dar dezamăgită de produs. Brand-ul trebuie să exprime calităţile produsului, el nu trebuie să adauge ceva ce nu există, pentru că la un moment dat, consumatorii îşi vor da seama şi te vor părăsi.

E drept  că atunci când te lansezi pe o piaţă saturată, în care adversarii tăi sunt cei mai mare jucători de pe piaţă, trebuie să te diferenţiezi şi să promiţi ceva ce ceilalţi nu o fac. Aici stă problema, unde se termină promisiunea brandului şi ce se află mai departe? Şi cum aduci înapoi clienţii pe care i-ai pierdut tocmai pentru că nu au mai crezut în promisiunea brand-ului tău?

Let’s do it, România!

Urmărind ce mai este nou pe net, Facebook şi Twitter, am descoperit promovarea intensă a unui proiect care a crescut pe zi ce trece tot mai mult. Este vorba de Let’s do it România, un proiect eco, ce are ca scop motivarea românilor pentru păstrarea curăţeniei şi implicarea acestora în acest proiect, prin voluntariat. Personal, consider că este o idee bună, care se pare că este din ce în ce mai bine promovată în mediul online.

Deşi mulţi consideră că acest gen de acţiuni nu au nici un efect pe termen lung şi că românul uită repede bunele deprinderi, nu cred că asta ar trebui să fie mentalitatea. Cu cât mai multe acţiuni de acest gen, cu atât mai mult există şansa ca românii să rămână cu aceste obiceiuri. Toate acţiunile eco ar trebui repetate cât mai des, promovate intens pentru ca indivizii să înţeleagă că acest tip de comportament este unul decent şi normal.

Pe de altă parte, dacă nu se pot face schimbări ce ţin de bun simţ, se pot aplica măsuri mai drastice. În Germania, dacă arunci un chiştoc de ţigară pe stradă, rişti o amendă de 100 de euro. Nu ştiu dacă amenda creşte proporţional cu mărimea gunoiului:), dar am văzut cu ochii mei români în Germania care respectau cu sfinţenie regulile, ceea ce înseamnă că şi românii potfi educaţi să se poarte civilizat.  Mai mult, dacă toţi din jurul nostru ar ţine cont de aceste lucruri elementare, fiecare dintre noi am fi mai atenţi cu mediul înconjurător.

Cred că aceste acţiuni trebuie promovate intens, urmărite şi folosite pentru a schimba atitudinea indivizilor în ceea ce priveşte curăţenia. Chiar dacă nu au un efect puternic vizibil acum, în timp cred că dacă sunt bine organizate, evenimentele de acest gen ar putea aduce o schimbare.

Vrei să afli când ai să mori?

Sunt un mare fan al Internetului, pot spune că sunt dependentă. Zi de zi petrec foarte multe ore în faţa laptopului, trecând din site în site, din link în link până se face dimineaţa şi conştiinţa mă trimite la culcare. Îmi place posibilitatea de a găsi o infinitate de lucruri în acest ocean de informaţii care este Internetul. Şi accept faptul că tu singur trebuie să selectezi ceea ce este de calitate, necesar şi util de ceea ce este complet bullshit. Dar ceva mă face să mă uit tâmp în ecran şi să nu înţeleg. Am pornit de aici:  http://www.cabral.ro/din-ro/advertising-retard. Şi îi dau dreptate complet lui Cabral. Ce este idioţenia asta? Ce om întreg la minte caută să afle data în care va muri(presupunând că s-ar putea afla aşa ceva). Pe lângă faptul că se porneşte de la o minciună, este şi o abominaţie. Înţeleg că fiecare îşi poate încerca norocul, cu o mică afacere pe Internet, dar unde sunt limitele bunului simţ? Şi cred că cel mai grav este faptul că sigur au existat amatori de afla data când se vor face una cu pâmântul. Bun, şi după ce ai aflat această data zilei cu pricina, ce faci? Începi să îţi plănuieşti viaţa în aşa fel încât să apuci să îţi faci o parte din planuri până mori? Logica creierului meu refuză să înţeleagă ce stă în spatele acestui mic „business”.

Ok, acum că am stabilit cât de penibil este acel site sau ce o fi, mergem la acest mic anunţ publicitat. Bineînţeles, cine putea fi mai potrivit ca endorser decât Mădălina Manole? Bineînţeles că este macabru ceea ce scriu, la fel ca şi toată tâmpenia cu data morţii tale. Revenind la Mădălina, este jenant cum toate ziarele şi toată presa din România au terfelit acest caz, efectiv bătându-şi joc de memoria ei şi de familia ei. Acum, când s-a mai dus din explozia veştii, au trecut la alte metode, se folosesc de imaginea ei pentru a promova un site probabil făcut de doi puştani cărora li s-a părut „mega cool” să se joace cu moartea. Da, moartea vinde, moartea e un trend, suntem o specie căreia ne e frică de moarte, dar ne atrage într-un mod macabru şi inexplicabil. Însă, să ne păstrăm simţul raţiunii şi al umanului. Să nu ne mai batem joc de orice om care suferă sau moare.

Nu sunt un mare fan Facebook, dar pentru imaginea pe care o reprezintă ar trebui ca acel banner să nu mai existe. Nu numai că jigneşte memoria Mădălinei, dar jigneşte orice om cât de cât inteligent. Şi aici nu e vorba de Mădălina, putea să fie şi Einstein sau Guţă, e vorba de idee şi modul în care oamenii cred că pentru a te face cunoscut sau pentru a avea succes, te poţi folosi de orice mijloc. Nu, nu te poţi folosi şi nici nu poţi avea succes dacă nu te duce mintea. Glumiţele astea trec de pe azi pe mâine, iar tu o sa te întrebi „dar de ce n-a vrut lumea să afle când o să moară?Pusesem şi o poză cu Mădălina….”. Internetul trebuie folosit şi el cu cap, la fel ca orice alt mediu de informare sau promovare. Acesta este un simplu exemplu, dar nu singurul. Dacă stăm să căutăm adânc, este plin de aşa ceva şi cine ştie, poate chestii şi mai incredibil de stupide. Doamne, mare ţi-e Internetul.

De la malu’ marii

Vacanta e o perioada frumoasa, pe care ti-ai dori sa nu se termine prea curand. Dupa vacanta frumoasa, vine si partea mai gri a situatiei, acea stare de letargie care tine cel putin 2 saptamani. Asa mi se intampla mie acum, desi tot sunt in vacanta, adica nu m-am intors la nici un job sau nimic asemanator, ci doar la vechea monotonie. Dupa 10 zile la mare, totul pare mai „acru”. Cautarile de joburi sunt si ele letargice, avand in vedere ca mai toata lumea isi termina concediile si e cam slabuta oferta, plus criza, care pare sa acapareze mai mult decat ne imaginam ofertele de munca.
Dar sa ne amintim de vacanta si frumoasele valuri. La mare am fost in Mamaia, dupa ce am incercat sa gasesc un loc dragut si in alta parte a litoralului romanesc. Nimic, doar darapanaturi si saracie. Toate celelalte statiuni ca Jupiter, Venus si Olimp sunt pe moarte sau mai supravietuiesc cu hoteluri prafuite la propriu, cu o carpeta pe post de covor neschimbata de la inaugurare, undeva in anii ’70. Insa preturile sunt conform anului 2010,desi serviciile lasa mult de dorit. Astfel, dupa o scurta plimbare, am ales tot Mamaia. De ce?Nu o fi statiunea perfecta, dar este cea mai vie de pe litoralul nostru. Intr-adevar, are foarte mult aspecte slabe si bile negre, dar daca oamenii ar avea mai mult bun simt, chiar ar putea fi o statiune frumoasa. Problema vine din mentalitate, multi acuza ca cei care au interese locale sunt de vina, ca nu fac nimic, doar profita. Da, e drept, uneori e furt pe fata la preturile pe care cei din statiune le practica, dar am fost atenta la turisti, la oamenii care vin. De cele mai multe ori, ei sunt badaranii, care nu stiu nici sa isi arunce punga de seminte la gunoi, fetele imbracate sumar, care cred ca sunt niste finute daca isi pun un metru de tocuri si un centimetru de fusta.
Lista cu argumentele contra poate dura o eternitate, insa as vrea sa punctez punctele pro, ca tot sunt mai putine. Exista o terasa foarte frumoasa,Ipanera,care te face sa te simti ca in Grecia sau Turcia, este pe plaja, are un aspect placut, totul este din lemn, muzica se aude in surdina si este lounge, bauturile sunt bune, se si mananca, dar pana in ora 22, apoi servirea se face numai de la bar, barmanii stand pana la ultimul client. Daca vreti un loc inchis cu aer conditionat, recomand terasa de la hotel Golden Tulip, chiar daca suna de fite, nu este, au un frappe foarte buna, muzica exceptionala iar panorama este de vis. Plajele sunt destul de ocupate, iar unde se ocupa diferite hoteluri sunt cat de cat ingrijite, dar mizeria nu tine decat de fiecare dintre noi si cei 7 ani de acasa pe care fie ii avem, fie i-am uitat.
Dar anul asta cea mai frumoasa amintire o am de la Sunwaves, editia cu numarul 8, o seara si dimineata cu muzica electronica de exceptie. Dj renumiti ca James Zabiela, Carl Cox, Richie Hawtin, Dj Sneak si impreuna cu dj romani: Petre Inspiresc,Suie Paparude, Adrian Eftimie au facut valuri de sambata seara si pana duminica la pranz, mixand si oferind bucurie miilor de oameni care au venit la eveniment. Ce mi s-a parut misto a fost faptul ca anul acesta au ramas foarte multi pana dimineata sa prinda rasaritul, moment in care dj de la platane au dat tot ce era mai bun. Merita sa veniti, daca sunteti fani ai genului muzical. Se asculta mai mult techno, house, deephouse, minimal tech etc.
Per ansamblu, nu recomand nici o statiune din Romania, cu banii astia va puteti duce linistit in Europa, in niste conditii mult mai bune si cu peisaje mult mai frumoase. Dar daca vreti un weekend sau nu va incanta ideea de a pleca din Romania, eu zic ca Mamaia are diverisitate, in comparatie cu orice alta statiune de la noi. Acum depinde de fiecare, cat poate sa suporte si mai ales cat de dispus sa plateasca.
Profitati de ultimele zile de concediu, vara sau vacanta si relaxati-va, caci pana la urma tot vara este cel mai frumos anotimp.

Pe unde mai umblăm vara asta

Vara asta m-a prins dându-mi licenţa şi terminând odată şi odată cu o parte din stres:). Este o zi de duminica, ora 2:30 noaptea. Deşi stau la birou lângă geam şi e larg deschis, nu se simte pic de adiere de vânt. Mă simt ca în saună, prin urmare nu pot adormi, deşi sunt destul de obosită. Printre nenumărate dorinţe, una din ele a reapărut: să mă apuc de scris, sa fac mai activ acest blog. În scurt timp, voi pleca spre mare, deci sigur vreo două săptămâni nu voi scrie. Dar sper ca după vacanţă să pot aplica câteva din ideile pe care la am în legătură cu scrisul.

Tot în vara asta nu am prea stat pe acasa, m-am bucurat de frumuseţile din Sighişoara, un loc unde mi-am dorit de foarte mulţi ani să ajung. Şi recomand cu căldură acest loc pentru toată lumea. Te binedispune cu atmosfera medievală, oamenii mereu veseli şi străzile pline de turişti, gata să stea de vorbă la terase până spre miezul nopţii. Centrul vechi este o bucurie pentru vizitatori, care oferă cu adevarat acel feeling medieval, de cetate.  În această zonă există multe locuri de cazare şi restaurante, terase, unde te poţi simţi bine. E drept, ca dacă este 12 noaptea, ai pofta de o ingheţată la terasă, oferta restaurantului Vla Dracul, cotat a fi unul de lux, te dă gata. Arome destul de rar întâlnite, cum ar fi turta dulce si fructe exotice, te pot răcori într-o seara fierbinte. Dar cu siguranţă vei face un duş rece când vei vedea preţul pe porţie(3 cupe). Mai exact, pentru 2 ingheţate la cupă servite la terasă, plateşti puţin peste 50 ron. Da, şocant. Aerul de Sighişoara îţi cam goleşte portofelul, seara eşti euforic, ziua esti mai realist.

Dar nu îngheţata este punctul de atracţie, pe mine m-a frapat preţul exorbitant., ci arhitectura oraşului, muzeul şi cetatea în sine, aerul proaspăt, cerul înstelat pentru care îţi rupi gâtul uitându-te noaptea şi oamenii ospitalieri şi prietenoşi. Din păcate, nu am putu merge în timpul festivalului, dar cu siguranţă, voi încerca să ajung la una din ediţiile următoare.

În rest, vara caniculară mă toropeşte, încă mă mai bucur de vacanţă, până voi găsi ceva de muncă şi voi intra la master. În altă ordine de idei,abia aştept să văd Inception. Am văzut Sex and The City 2 şi mi s-a părut destul de slab, parcă nici poantele nu mai erau aşa de multe sau amuzante. E drept, sunt câteva peisaje drăguţe, la fel şi outfit-urile, dar cam atât. Recomand After.Life, un film destul de ciudat cu Liam Neeson şi Christina Ricci. Mă bucur de muzica electronică la miez de noapte şi sper să apuc cât mai multe evenimente în următoarea perioadă, ca Sunwaves.

Vara este un anotimp jucăuş, în care nu prea ai nimic în gând decât mare, nisip, bere rece, distracţie…vacanţă.