Today, God is a DJ

Poate cei care care mă cunosc mai bine, ştiu că una dintre marile mele pasiuni este muzica electronică. În ultimii ani, pot să spun că sunt la curent cu marile evenimente şi cele mai importante(din păcate, nu am cum să ajung la ele), dar încerc ca la cele din Bucureşti să ajung cât mai des. Ascult zilnic genul ăsta de muzică şi este stilul de muzică pe care îl ador pentru că mă binedispune de fiecare dată. Încerc să ascult câţi mai mulţi artişti, formaţii, pentru a vedea cât de departe se poate ajunge, care este gradul de creativitate şi de noutate.

Cum a început pasiunea? Culmea, tatăl meu este cel care mi-a deschis apetitul pentru acest gen de muzică. Am ascultat şi Kraftwerk, Jean Michel Jarre, Robert Miles etc. Dar probabil că cei care m-au cucerit definitiv sunt cei de la Faithless. Când am ascultat prima dată „God is a DJ” am ştiut că acest microb al muzicii electronice(aici includ toate genurile şi sub-genurile), nu mă va lăsa niciodată.

Astfel, după ce m-am delectat cu această capodoperă, am căutat să ascult şi să cunosc muzica bună a acestui gen. Tata a venit cu cd-ul la mine şi mi-a zis „Ia uite ce am cumpărat, hai să ascultăm” (văzusem de n ori videoclipul la tv).

And that’s how the story begins…

P.S.În curând, voi lansa o nouă rubrică pe blog, legată de muzică în care voi publica articole despre artiştii mei preferaţi, vă voi arăta nişte melodii excepţionale şi am să vă fac mai cunoscută această lume, care este una cu totul deosebită din toate punctele de vedere. So, stay tuned.

Aberaţii de noapte

În acest moment, ar trebui să fac lucruri mult mai importante, dar nu am nici un chef. Este cald, este vară şi este trecut de miezul nopţii. Şi culmea, toată ziua am fost moleşită şi acum observ că am devenit energică. Poate şi datorită faptului cp sunt la al doilea ness pe ziua de azi. Sau ar fi primul pe ziua de azi, dacă ne uităm la ceas.

De 2 zile aştept un email foarte important, aştept să mă bage şi pe mine cineva în seamă, pentru a putea lucra cum trebuie, pentru a nu-mi risipi energia în ceva ce la final va fi considerat ca nefiind „ceea ce trebuie”. Sunt genul de persoană căreia nu îi place să muncească degeaba, mai ales când este vorba de lucruri foarte importante pentru viitor, cum ar fi licenţa.  Nu am nici foarte multă răbdare, recunosc, dar când sunt pe ultima sută de metri, devin extrem de agitată, dar productivă. Însă în weekendul ăsta, am fost atât de nelinştită încât nici nu am ştiut cu ce şi de unde să încep şi nimic nu părea să se lege. Cred că am ajuns la punctul cel mai înalt al saturaţiei, unde efectiv nu mai încape nimic, doar lehamitea şi dorul de a termina mai repede şi a începe un nou capitol al vieţii.

Pe lângă ness-ul pe care îl beau, cred că muzica ce o ascult liniştită în căşti are partea ei de vină. Uneori, nu pot să lucrez decât cu muzică, aşa am învăţat toţi anii de facultate, îmi luam laptopul în braţe, cafeaua în dreapta mea şi alcătuiam un playlist cu mixurile cele mai de suflet. Da, am invăţat ascultând muzică electronică şi chiar eram productivă:).

Am multe de povestit şi de scris, dar mă voi apuca serios de povestit după ce voi reuşi să termin povestea asta cu licenţa şi când mă voi simţi în sfârşit, un om mai liber. And now, back to work. Şi vă las mai jos să ascultaţi o melodie care merge perfect cu serile răcoroase de vară.