Let’s do it, România!

Urmărind ce mai este nou pe net, Facebook şi Twitter, am descoperit promovarea intensă a unui proiect care a crescut pe zi ce trece tot mai mult. Este vorba de Let’s do it România, un proiect eco, ce are ca scop motivarea românilor pentru păstrarea curăţeniei şi implicarea acestora în acest proiect, prin voluntariat. Personal, consider că este o idee bună, care se pare că este din ce în ce mai bine promovată în mediul online.

Deşi mulţi consideră că acest gen de acţiuni nu au nici un efect pe termen lung şi că românul uită repede bunele deprinderi, nu cred că asta ar trebui să fie mentalitatea. Cu cât mai multe acţiuni de acest gen, cu atât mai mult există şansa ca românii să rămână cu aceste obiceiuri. Toate acţiunile eco ar trebui repetate cât mai des, promovate intens pentru ca indivizii să înţeleagă că acest tip de comportament este unul decent şi normal.

Pe de altă parte, dacă nu se pot face schimbări ce ţin de bun simţ, se pot aplica măsuri mai drastice. În Germania, dacă arunci un chiştoc de ţigară pe stradă, rişti o amendă de 100 de euro. Nu ştiu dacă amenda creşte proporţional cu mărimea gunoiului:), dar am văzut cu ochii mei români în Germania care respectau cu sfinţenie regulile, ceea ce înseamnă că şi românii potfi educaţi să se poarte civilizat.  Mai mult, dacă toţi din jurul nostru ar ţine cont de aceste lucruri elementare, fiecare dintre noi am fi mai atenţi cu mediul înconjurător.

Cred că aceste acţiuni trebuie promovate intens, urmărite şi folosite pentru a schimba atitudinea indivizilor în ceea ce priveşte curăţenia. Chiar dacă nu au un efect puternic vizibil acum, în timp cred că dacă sunt bine organizate, evenimentele de acest gen ar putea aduce o schimbare.

Anunțuri

Să imi fie ruşine!

Am o dilemă. Maare de tot. Nu sunt „afectată” de sindromul reţelelor de socializare, dar aş vrea să lucrez în PR. Eh, fraza asta sună cam apocaliptică şi cam de final de carieră. Dar să fiu mai explicită. Am un cont şi pe twitter şi pe facebook, postez rar, dar urmăresc des mai tot ce se întâmplă. De obicei, îmi place să fiu la curent cu tot ce este nou în jurul meu, să înţeleg rapiditatea cu care se dezvoltă noile instrumente şi canale de comunicare. Dacă la început nu mă interesa deloc nici twitter, nici facebook, acum am devenit mai înţelegătoare şi am decis să le observ mai atent. Este drept că de câteva ori am găsit linkuri interesante, ştiri atractive, dar nu pot să spun că cele două reţele de socializare m-au dat pe spate.

Am fost acum câteva săptâmâni la un interviu, la o agenţie de pr. Printre întrebările puse, a fost şi cea legată de facebook şi twitter şi cum le utilizez. Şi am recunoscut că nu postez zilnic pentru că nu vreau să umplu spaţiu degeaba, ci vreau să activez acele conturi atunci când voi avea mesaje relevante zi de zi. Sunt zile moarte în care nu faci nimic, sau din contră, faci atât de multe încât numai la twitter nu te gândeşti. Da, poate că greşesc, poate că am o abordare care nu-mi va aduce prea mult noroc. Dar nimic până acum nu m-a convins să încerc mai mult. Tot în timpul respectivului interviu, am demonstrat că m-am documentat despre agenţie şi activitatea lor. Reacţia imediată a fost:”A, bun, văd că ne-ai citit profilul de pe Facebook”. Dar, vai, NU! Nu, nu am aflat acele lucruri de pe Facebook, ci de pe alte site-uri, din prezentări, din interviuri etc. Aşa că pot să fiu la fel de informată şi daca nu navighez pe acele două site-uri. La finalul interviului, ştiam că nu mă vor chema, de altfel, nu s-au sinchisit să dea nici un mail de „ne pare rău, postul a fost ocupat”, ca să ştii şi tu cum stau lucurile. Pe lângă alte motive mai mult sau mai puţin administrative, ştiu că şi ăsta a fost un alt motiv. Dar daca nu îl folosesc activ contul meu, nu înseamnă că pentru locul de muncă nu as face-o profesionist şi de calitate.

Acum, stau şi îmi pun o întrebare care îmi cam îneacă toate gândurile: dacă nu eşti atât de „emoţionat” şi pasionat de acest fenoment „twittbook”(ca să nu mă repet cu twitterul şi facebookul), nu mai poţi fi specialist în comunicare şi nu mai poti activa în domeniu? Adică tot ce am învăţaţ în facultate este inutil? Practic, prea puţin am învăţat în facultate despre online. Pe mine mă frământă lucrurile astea, nu se mai poate face PR fără social media?

Ca să nu mai aduc vorba despre Farmville, care este noua isterie a jocurilor on-line. Multe discuţii despre pinguini rătăciţi  la fermă, despre cum să culegem pepeni, roşii, ceapă şi ce alte legume mai doriţi.

Nu zic că sunt complet irelevante aceste două reţele de socializare, am văzut şi lucrurile bune şi puterea lor de a atrage informaţia şi interesul, însă eu încă le caut esenţa. Pe mine nu m-au vrăjit. Probabil că voi învăţa să le folosesc corect şi să mă folosesc de ele. Dar încă mai cred că sunt supraevaluate. Iar dacă nu mă vor vrăji niciodată, să-mi fie ruşine?Aştept motive pentru care ar trebui să mă las  „fermecată” de social media.

*poza este preluată de aici

De ce nu mai scriu?

Asa cum cred ca se vede cu ochiul liber, de ceva timp nu am mai scris pe nici un blog. Nu am mai avut acel feeling drag mie sa ma apuc sa imi insirui toate aberatiile ce izbucneau in capsorul asta al meu. Si daca de o luna nu am mai scris, mi-am pus intrebarea logica:de ce mi-am facut un blog si de ce inca il mai am? Mi-am facut blog din mai multe motive:principalul a fost sa am un loc al meu unde sa adun tot ce scriu si in acelasi timp sa impartasesc si cu ceilalti, poate pe unii chiar ii va interesa. Bineinteles ca mi-am dorit sa fac ceva cu blogul, dar usor, usor, citindu-i mai des pe Zoso, Arhi, Piticu’, Visurat, mi-am dat seama ca ceea ce fac eu nu se numeste blogging, ci e mai mult un capriciu. Pentru a fi blogger iti trebuie destule calitati si mai ales, fructificate zilnic. Or daca nici macar nu sunt in stare sa actualizez zilnic blogul, ce sa mai vorbim si de continut relevant pentru cititori? Evident, apoi mi-au perit toate gandurile legate de a face din acest blog unul de succes.

Traficul meu este unul infim, la fel si numarul posturilor. So, am stat si am analizat situatia, daca sa il inchid sau sa il pastrez. Si am decis sa il pastrez. De ce? In primul rand, am inceput  cu drag acest blog, asta este una din pasiunile mele, sa scriu. Consider ca am cate ceva de spus si nu vad de ce nu as face-o. Apoi, daca am vazut care imi sunt problemele, solutia nu este sa stau si sa ma plang, ci sa incerc sa evaluez corect situatia si a o imbunatati. Nu cred ca voi ajunge la reteta bloggerilor de succes, de altfel nu as putea scrie zilnic doar pentru ca trebuie. Nu, prefer sa scriu mai rar decat sa scriu zilnic si prost sau irelevant. Multe articole, bloguri, site-uri sunt irelevante, nu aduc nou, nu schimba nimic, sunt doar copii false dupa modele de succes. Dar acesta nu este un site, este un blog, este punctul meu de vedere exprimat cu privire la diverse evenimente, situatii,imprejurari, lucruri etc.

Am ramas surprinsa sa vad ca desi nu am facut nici un fel de promovare acestui blog de ceva timp, cititorii continuau sa vina. Putini, ce-i drept, un numar foarte mic pentru marii zei ai blogosferei, dar pentru mine era de ajuns sa stiu ca totusi sunt citita fara sa depun un efort. Si m-am gandit, dar eu ce le ofer acelor oameni care fie se intorc, fie vin pentru prima oare pe acest blog? Si am decs sa schimb, sa incerc sa scriu mai des, sa ofer acelora dintre voi care intrati si ma cititi, sa va ofer ceva interesant.

In acest moment, nu va pot oferi decat noul site pentru care lucrez www.arenabiz.ro, un site ce doreste sa ofere povestile de succes din online-ul romanesc, in asa fel incat si tinerii si noii antreprenori sa isi poata gasi fie un model, fie sa afle ca nimanui nu i-a fost usor sa ajunga acolo unde este. Primul interviu luat este cel cu Florin Grozea de la Hi-Q, care a dezvoltat proiectul http://www.eOk.ro. Aici gasiti si interviul:http://www.arenabiz.ro/e-ok-sau-nu/. In scurt timp,  va fi postat pe site si interviul cu Andrei Rosca de la Bookblog, despre succesul unui blog de cultura.

Promit sa revin mai des si cu articole interesante.Pana atunci, bucurati-va de zilele frumoase si insorite de primavara.