Ziua Bărbatului

Şi dacă Adam nu exista, şi dacă nu se putea lipsi de coasta aceea, oare ar mai fi existat femeia? Cu sigurantă, căci dacă nu exista merita inventată pentru a oferi farmec, completare şi valoare bărbatului. Ei hai, nu săriţi pe mine!:)

Astăzi cel mai disputat şi discutat subiect peste tot a fost Ziua Bărbatului, care se pare a fi data de azi, 5 mai. Încă nu a fost aprobată de Parlament ca zi oficială liberă, alături de Ziua Femeii, dar deja sărbătoarea a prins şi aprins sufletele bărbaţilor şi femeilor, deopotrivă. Din punct de vedere al celor care lucrează în domeniul publicităţii şi relaţiilor publice, această zi a prins bine la organizarea evenimentelor şi panourilor publicitare în cinstea acestei zi. Ce nu facem noi pentru bărbaţii noştri?:)

Eu una nu iau foarte în serios această sărbătoare, ambele zile mi se par simpatice, mi se par amuzante aceste sărbători ca Ziua Copilului, Ziua Femeii, Ziua Bărbatului. Şi până la urmă de ce să nu le facem şi lor pe plac, să îi lăsăm să se simtă importanţi încă o zi pe an?:) Aşa cum noi cerem atenţie şi suntem în centrul atenţiei pe 8 martie cred că şi ei ar putea avea parte de acelaşi tratament.

Nu sunt feministă, niciodată nu am să fiu, fie şi din simplul fapt că nu consider că putem fi egali, ci doar complementari. Avem nevoie unii de alţii, iar femeile se descurcă mai bine la anumite activităţi, în anumite domenii, pe anumite planuri, la fel cum şi bărbaţii sunt strălucitori pe domenii specifice lor. Atunci când am fost întrebată dacă sunt de acord cu Ziua Bărbatului am spus DA, fără să stau pe gânduri, şi nu pentru că sunt împotriva feministelor sau pentru că sunt sub infuenţa „malefică” a bărbaţilor, dar nu mi se pare o mare tragedie, aşa cum susţin unele. Este o simplă zi, o zi care acum este o ocazie, acest gen de sărbătoare sunt mai mult pentru propriul nostru amuzament, ele nu trebuie luate extrem de în serios, sau nu au intenţia de a da naştere disputelor.

Fericirea cea mai mare şi mai intensă este dată unei femei datorită unui bărbat, aşa este făcută ea să fie, nu spun că aşa este mai bine, dar noi ne dedicăm cu totul celui pe care îl iubim, uneori îi „facem şi altar” dacă e cazul, ne axăm numai pe el, dacă este cazul. Ei sunt mai cerebrali, mai echilibraţi. Femeilepot avea succes în carieră,pot avea bani, pot avea tot ce îşi doresc, însă dacă nu există un bărbat care să le facă să se simtă regine, ele nu vor vedea niciodată împărăţia pe care ele au reuşit să o clădească singure. Vor fi mereu triste. Dacă nu va fi un bărbat să ne spună cât de frumoase, deştepte, simpatice suntem, ne vom simţi singure, inutile şi nefericite. Nu sunt de acord, dar nu pot nega realitatea. Femeia are nevoie de bărbat pentru a se simţi împlinită cu adevărat. Oricât am nega, fugi şi ascunde acest fapt, el este real, chiar şi pentru cele mai rele femei. În braţele bărbatului iubit, chiar si Scorpia Mamă devine un fluture gingaş şi fragil, gata să se frângă în palmele iubitului ei Zeus.

Acest articol nu se vrea a fi un omagiu adus bărbaţilor, sau o jignire la adresa femeilor independente, însă aş vrea să reamintesc cât de mult iubim bărbaţii şi cât le căutăm şi dorim iubirea înapoi. Iubim bărbaţii, pentru că atunci când ne iubesc o fac în cel mai pur, naiv şi frumos mod, poate mai frumos şi sincer decât o facem noi.

Aşa că, lăsaţi-i să bea o bere în seara asta, lăsaţi-i să se simtă cei mai importanţi azi, iubiţi-i aşa cum sunt ei, pentru că şi ei ne iubesc pentru cum suntem noi. Împreună,femeia şi bărbatul fac perechea ideală, alcăuiesc Întregul Primordial perfect, unesc tot ceea ce Omul este.

Posibil ca acest articol să nu placă multora, însă eu încerc să văd partea frumoasă şi pozitivă din orice. Nu degeaba alergăm atâta după un suflet pereche, şi femeile,şi bărbaţii. Avem nevoie unii de alţii. Iar voi, dragi bărbaţi învataţi că nu puteţi trăi cu noi, dar fără noi ce săracă şi mută ar fi viaţa!:)

Anunțuri

In familie

Well, well…iata ca a trecut si Pastele si am revenit pentru putin timp pe aici:) Sunt destul de ofticata pentru ca nu stiu ce are laptopul meu si nu pot scrie cu diacritice:( si sper sa nu ma injurati, nu va dura mult. Evident ca se va vorbi despre Paste si tot ce a fost saptamana asta.

Pentru minele Pastele nu prea conteaza ca eveniment religios, sunt asaltata de toate datinile, obiceiurile si povestile, insa nu prea ma incanta. E drept, ca povestea lui Iisus este fascinanta, tocmai de aceea este si greu de crezut, insa nu despre credinta mea este vorba in acest articol. Ci despre faptul ca pentru mine Pastele este asociat cu familie si caldura. De mica, am fost crescuta cu impresia ca aceasta sarbatoare este sobra si ca nu te poti distra ca la Revelion, umbland pe strazi si facand spectacol. Atmosfera de petrecere exista, bunadispozitie nu dispare nici de Paste, numai ca de data aceasta toate se petrec in casa, fara a privi ochiul curiosului, pentru a pastra acel aer sobru caracterisitic acestei sarbatori.

Acum, fiind libera sa imi aleg cum doresc eu sa imi petrec Pastele, am fost surprinsa sa vad ca nu vroiam decat sa il fac cu familia. De obicei, la varsta asta, orice ocazie de a sta departe de parinti si a te duce cu prietenii in cluburi sau mai stiu eu unde, nu se rateaza. Insa, de data asta, nu mai era la fel. Nu ma incanta deloc ideea de a ramane singura si de a-mi petrece Pastele cum vreau eu. Din aceasta sarbatoare si invataturile din copilarie, nu am ramas decat cu caldura si atmosfera specicifca regasite in familie, sentimente pe care nicaieri in alta parte nu le gasesti. Familia apare pe primul loc, poate chiar si niste mici semne de maturizare:)

A fost o sarbatoare placuta, m-am simtit bine, am fost si la biserica, lucru pe care l-am facut de dragul altora, nu pentru mine, insa stiam cat de important este pentru altii, asa ca am renuntat la vanitatea mea si am lasat de la mine. Potrivit invataturilor, acest tip de atitudine este cel mai bun in aceasta perioada. Cu cat cresti mai mult, cu atat incepi sa descoperi si sa apreciezi adevaratele valori, sa intelegi ce inseamna o familie, si mai ales, sa o iubesti asa cum e ea, si cu bune si cu rele.

Nu avem decat o singura familie, nu putem fugi de ea, nu o putem nega,putem insa sa luam ce este bun si sa invatam, pentru ca modelul familiei este si cel pe care il vom crea propriei noastre familii. Langa cei dragi, langa cei pe care ii iubesti si te iubesc, toate par mai bune, lumea pare mai frumoas si viata mai usoara. Langa cei dragi inveti sa iubesti o familie si sa faci parte din ea, inveti sa te iubesti pe tine si pe ceilalti pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce esti, pentru ce ofera, pentru ce reusesti sa oferi tu!